opțiuni
  • info

3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albiit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~bi-it / Pl: ~iți, ~e / E: albii] (Îvr) Care a luat forma unei albii (1).

albiit1 sn [At: MDA ms / P: ~bi-it / Pl: ~uri / E: albii] (Îvr) Albiire.

ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

albii vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: ~biesc / E: albie] (Îvr) A lua forma unei albii (1). corectat(ă)

ALBII (-biesc) vb. refl. A fi ca o albie, a căpăta o formă scobită: Pe sub nalte coperișuri care ’n margini s’albiesc (ALECS.).

ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albii (a se ~) (a lua formă de albie) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiește (desp. -bi-eș-), 3 pl. se albiesc, imperf. 3 sg. se albia (desp. -bi-a); conj. prez. 3 să se albiască; ger. albiindu-se (desp. -bi-in-) corectat(ă)

albii (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiește (-bi-e-), imperf. 3 sg. se albia (-bi-a); conj. prez. 3 să se albiască; ger. albiindu-se (-bi-in-)

albii vb., ind. prez. 3 sg. albiește (sil. -bi-e-), imperf. 3 sg. albia (sil. -bi-a); conj. prez. 3 sg. și pl. albiască; ger. albiind (sil. -bi-ind)

Intrare: albiit (adj.)
albiit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiit
  • albiitul
  • albiită
  • albiita
plural
  • albiiți
  • albiiții
  • albiite
  • albiitele
genitiv-dativ singular
  • albiit
  • albiitului
  • albiite
  • albiitei
plural
  • albiiți
  • albiiților
  • albiite
  • albiitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: albiit (s.n.)
albiit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiit
  • albiitul
plural
  • albiituri
  • albiiturile
genitiv-dativ singular
  • albiit
  • albiitului
plural
  • albiituri
  • albiiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: albii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albii
  • albiire
  • albiit
  • albiitu‑
  • albiind
  • albiindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • albiește
 (să)
  • albiască
  • albia
  • albii
  • albiise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • albiesc
 (să)
  • albiască
  • albiau
  • albiiră
  • albiiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albiit, albiităadjectiv

etimologie:
  • albii MDA2

albiit, albiiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • albii MDA2

albiiverb

  • 1. rar A lua forma unei albii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86. DLRLC
etimologie:
  • albie DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.