2 intrări

9 definiții

albiít1 sn [At: MDA ms / P: -bi-it / Pl: ~uri / E: albii] (Îvr) Albiire.

albiít2, ~ă a [At: MDA ms / P: -bi-it / Pl: ~iți, -e / E: albii] (Îvr) Care a luat forma unei albii (1).

albií vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: -biesc / E: albie] (Îvr) A lua forma unei albii (1).

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

albií (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiéște (-bi-e-), imperf. 3 sg. se albiá (-bi-a); conj. prez. 3 să se albiáscă; ger. albiíndu-se (-bi-in-)

albií vb., ind. prez. 3 sg. albiéște (sil. -bi-e-), imperf. 3 sg. albiá (sil. -bi-a); conj. prez. 3 sg. și pl. albiáscă; ger. albiínd (sil. -bi-ind)

Intrare: albiit
albiit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: albii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albii albiire albiit albiind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) albiește (să) albiască albia albii albiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) albiesc (să) albiască albiau albii albiiseră