2 intrări

8 definiții

albiíre sf [At: MDA ms / P: bi-i- / Pl: ~ri / E: albii] (Îvr) Luarea formei unei albii Si: (îvr) albiit1.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

albií (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiéște (-bi-e-), imperf. 3 sg. se albiá (-bi-a); conj. prez. 3 să se albiáscă; ger. albiíndu-se (-bi-in-)

albií vb., ind. prez. 3 sg. albiéște (sil. -bi-e-), imperf. 3 sg. albiá (sil. -bi-a); conj. prez. 3 sg. și pl. albiáscă; ger. albiínd (sil. -bi-ind)

albií vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: -biesc / E: albie] (Îvr) A lua forma unei albii (1).

Intrare: albiire
albiire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albiire albiirea
plural albiiri albiirile
genitiv-dativ singular albiiri albiirii
plural albiiri albiirilor
vocativ singular
plural
Intrare: albii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albii albiire albiit albiind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) albiește (să) albiască albia albii albiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) albiesc (să) albiască albiau albii albiiseră