2 intrări

8 definiții

albiire sf [At: MDA ms / P: bi-i~ / Pl: ~ri / E: albii] (Îvr) Luarea formei unei albii Si: (îvr) albiit1.

albií vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: ~biesc / E: albie] (Îvr) A lua forma unei albii (1).

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86.

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.

albií (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiéște (-bi-e-), imperf. 3 sg. se albiá (-bi-a); conj. prez. 3 să se albiáscă; ger. albiíndu-se (-bi-in-)

albií vb., ind. prez. 3 sg. albiéște (sil. -bi-e-), imperf. 3 sg. albiá (sil. -bi-a); conj. prez. 3 sg. și pl. albiáscă; ger. albiínd (sil. -bi-ind)

Intrare: albii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albii
  • albiire
  • albiit
  • albiitu‑
  • albiind
  • albiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • albiește
(să)
  • albiască
  • albia
  • albii
  • albiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • albiesc
(să)
  • albiască
  • albiau
  • albii
  • albiiseră
Intrare: albiire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiire
  • albiirea
plural
  • albiiri
  • albiirile
genitiv-dativ singular
  • albiiri
  • albiirii
plural
  • albiiri
  • albiirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)