2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albian, ~ă [At: DEX2 / P: ~bi-an / Pl: ~eni, ~iene / E: fr albien] 1 sn Primul etaj al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2-3 a Referitor la (vârsta și la) formațiile albianului (1). 4 a Care aparține albianului (1).

ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior, caracterizat prin gresii, marne și calcare, cu o bogată faună de amoniți și belemniți. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

ALBIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al cretacicului mijlociu. – Fr. albien.

ALBIÁN s.n. Etajul inferior al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bi-an. / cf. germ. Albian, fr. albien].

ALBIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior). (< fr. albien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albián1 (-bi-an) adj. m. pl. albiéni (-bi-eni); f. albiánă, pl. albiéne

albián adj. m., s. m. (sil. -bi-an), pl. albiéni (sil. -bi-eni); f. sg. albiánă, pl. albiéne

Intrare: albian (adj.)
albian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: al-bi-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albian
  • albianul
  • albianu‑
  • albia
  • albiana
plural
  • albieni
  • albienii
  • albiene
  • albienele
genitiv-dativ singular
  • albian
  • albianului
  • albiene
  • albienei
plural
  • albieni
  • albienilor
  • albiene
  • albienelor
vocativ singular
plural
Intrare: albian (s.n.)
  • silabație: al-bi-an
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albian
  • albianul
  • albianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • albian
  • albianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albian (adj.)

  • 1. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

albian (s.n.)

  • 1. Ultimul etaj al cretacicului inferior, caracterizat prin gresii, marne și calcare, cu o bogată faună de amoniți și belemniți.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: