2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstrire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albăstri] 1 Colorare în albastru Si: albăstrit1 (1). 2 Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii Si: albăstrit1 (2). 3 Clătire a rufelor în apă amestecată cu albăstreală (2) Si: albăstrit1 (3).

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. – V. albăstri.

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.

ALBĂSTRÍRE s. f. Acțiunea de a albăstri; clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate.

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a albăstri.

albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastm (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrăn. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna.Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru2.

A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

albăstrì v. a da o față albastră.

albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstríre s. f., g.-d. art. albăstrírii; pl. albăstríri

albăstríre s. f., g.-d. art. albăstrírii; pl. albăstríri

albăstrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 să albăstreáscă

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

Intrare: albăstrire
albăstrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrire
  • albăstrirea
plural
  • albăstriri
  • albăstririle
genitiv-dativ singular
  • albăstriri
  • albăstririi
plural
  • albăstriri
  • albăstririlor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albăstri
  • albăstrire
  • albăstrit
  • albăstritu‑
  • albăstrind
  • albăstrindu‑
singular plural
  • albăstrește
  • albăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albăstresc
(să)
  • albăstresc
  • albăstream
  • albăstrii
  • albăstrisem
a II-a (tu)
  • albăstrești
(să)
  • albăstrești
  • albăstreai
  • albăstriși
  • albăstriseși
a III-a (el, ea)
  • albăstrește
(să)
  • albăstrească
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstrise
plural I (noi)
  • albăstrim
(să)
  • albăstrim
  • albăstream
  • albăstrirăm
  • albăstriserăm
  • albăstrisem
a II-a (voi)
  • albăstriți
(să)
  • albăstriți
  • albăstreați
  • albăstrirăți
  • albăstriserăți
  • albăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • albăstresc
(să)
  • albăstrească
  • albăstreau
  • albăstri
  • albăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albăstrire

  • 1. Acțiunea de a (se) albăstri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi albăstri
    surse: DEX '09 DEX '98

albăstri

  • 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am albăstrit prea tare lâna.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139.
      surse: DLRLC
    • Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116.
      surse: DLRLC
    • Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76.
      surse: DLRLC
  • 3. rar reflexiv (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți.
    surse: NODEX sinonime: învineți
  • 4. intranzitiv popular (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • albastru
    surse: DEX '09 DEX '98