2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. – V. albăstri.

albăstrire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albăstri] 1 Colorare în albastru Si: albăstrit1 (1). 2 Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii Si: albăstrit1 (2). 3 Clătire a rufelor în apă amestecată cu albăstreală (2) Si: albăstrit1 (3).

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.

ALBĂSTRÍRE s. f. Acțiunea de a albăstri; clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate.

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a albăstri.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna.Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspîndi o lucire albastră. – Din albastru2.

A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstrire s. f., g.-d. art. albăstririi; pl. albăstriri

albăstríre s. f., g.-d. art. albăstrírii; pl. albăstríri

albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, imperf. 3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

Intrare: albăstrire
albăstrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrire
  • albăstrirea
plural
  • albăstriri
  • albăstririle
genitiv-dativ singular
  • albăstriri
  • albăstririi
plural
  • albăstriri
  • albăstririlor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albăstri
  • albăstrire
  • albăstrit
  • albăstritu‑
  • albăstrind
  • albăstrindu‑
singular plural
  • albăstrește
  • albăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albăstresc
(să)
  • albăstresc
  • albăstream
  • albăstrii
  • albăstrisem
a II-a (tu)
  • albăstrești
(să)
  • albăstrești
  • albăstreai
  • albăstriși
  • albăstriseși
a III-a (el, ea)
  • albăstrește
(să)
  • albăstrească
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstrise
plural I (noi)
  • albăstrim
(să)
  • albăstrim
  • albăstream
  • albăstrirăm
  • albăstriserăm
  • albăstrisem
a II-a (voi)
  • albăstriți
(să)
  • albăstriți
  • albăstreați
  • albăstrirăți
  • albăstriserăți
  • albăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • albăstresc
(să)
  • albăstrească
  • albăstreau
  • albăstri
  • albăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstrire, albăstririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) albăstri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Colorare în albastru. MDA2
      sinonime: albăstrit
    • 1.2. Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. DEX '09 MDA2
      sinonime: albăstrit
    • 1.3. Clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate. MDA2 DLRLC
      sinonime: albăstrit
etimologie:
  • vezi albăstri DEX '09 MDA2 DEX '98

albăstri, albăstrescverb

  • 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am albăstrit prea tare lâna. DLRLC
    • format_quote reflexiv Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. DLRLC
    • format_quote Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. DLRLC
    • format_quote Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre lapte) A se subția și a se face albastru. MDA2
  • 3. rar reflexiv (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. NODEX
    sinonime: învineți
  • 4. intranzitiv popular (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei. DLRLC
    • format_quote Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM. DLRLC
etimologie:
  • albastru DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.