2 intrări
19 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. – V. albăstri.
albăstrire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albăstri] 1 Colorare în albastru Si: albăstrit1 (1). 2 Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii Si: albăstrit1 (2). 3 Clătire a rufelor în apă amestecată cu albăstreală (2) Si: albăstrit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALBĂSTRÍRE s. f. Acțiunea de a albăstri; clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a albăstri.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. ◊ Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspîndi o lucire albastră. – Din albastru2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
albăstrì v. a da o față albastră.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
albăstrire s. f., g.-d. art. albăstririi; pl. albăstriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
albăstríre s. f., g.-d. art. albăstrírii; pl. albăstríri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, imperf. 3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
albăstrire, albăstririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) albăstri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Colorare în albastru. MDA2sinonime: albăstrit
- 1.2. Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. DEX '09 MDA2sinonime: albăstrit
- 1.3. Clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate. MDA2 DLRLCsinonime: albăstrit
-
etimologie:
- albăstri DEX '09 MDA2 DEX '98
albăstri, albăstrescverb
- 1. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Am albăstrit prea tare lâna. DLRLC
- Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă. DLRLC
-
- 2. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. DLRLC
- Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. DLRLC
- Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. DLRLC
- 2.1. (Despre lapte) A se subția și a se face albastru. MDA2
-
- 3. (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. NODEXsinonime: învineți
- 4. (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei. DLRLC
- Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM. DLRLC
- 4.1. A se îmbrăca în haine orășenești (albastre). MDA2
-
etimologie:
- albastru DEX '09 MDA2 DEX '98