7 definiții pentru albăstrior

albăstriór, -oáră a [At: DA / PI: -/, -oare / E: albastru + -ior] 1-2 (Șhp) (Cam) albastru (2).

ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv al lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – Albastru + suf. -ior.

ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – Albastru + suf. -ior.

ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv al lui a l b a s t r u; albastru de o nuanță mai slabă. – Pronunțat: -tri-or.

ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru2; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or].

albăstriór (-tri-or) adj. m., pl. albăstrióri; f. albăstrioáră, pl. albăstrioáre

albăstriór adj. m., pl. albăstrióri; f. sg. albăstrioáră, pl. albăstrioáre

Intrare: albăstrior
albăstrior adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albăstrior albăstriorul albăstrioa albăstrioara
plural albăstriori albăstriorii albăstrioare albăstrioarele
genitiv-dativ singular albăstrior albăstriorului albăstrioare albăstrioarei
plural albăstriori albăstriorilor albăstrioare albăstrioarelor
vocativ singular
plural