13 definiții pentru albăstreală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTREÁLĂ, albăstreli, s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.

albăstrea sf [At: ODOBESCU, ap. HEM 725 / Pl: ~eli / E: albăstri sau albastru + -eală] (Pop) 1 Culoare albastră (15). 2 Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. corectată

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. Frunzișul zbîrlit în soare, pătat de albăstreala pietrei-vinete. DUMITRIU. N. 249. În fund de tot, înălțindu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii. ODOBESCU, S. III 195. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, oarecare proprietatea de a descompune culcarea galbenă; se folosește în gospodărie și în unele industrii pentru a accentua albul unor obiecte care altfel ar fi gălbui (zahăr, hîrtie, rufe proaspăt spălate, var cu care se spoiesc pereții etc.); sineală.

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală.

ALBĂSTREÁLĂ ~éli f. Substanță de culoare albastră, folosită pentru a da o nuanță sinilie unor obiecte (lenjerie, var etc.); sineală. [G.-D. albăstrelii] /a albăstri + suf. ~eală

albăstreală f. 1. față albastră: albăstreala întunecată a cerului OD.; 2. văpseaua cu care țărancele albăstresc țeseturile.

albăstreálă f., pl. elĭ. Coloare albastră: albăstreala măriĭ. V. sineală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstrea s. f., g.-d. art. albăstrelii; pl. albăstreli

albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTREÁLĂ s. 1. v. ultramarin. 2. scrobeală albastră. (~ pentru rufe.)

ALBĂSTREA s. ultramarin, (reg.) vinețeală, (Transilv.) mierială, (Mold. și Bucov.) sineală. (~ pentru rufe.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albăstreálă s. f. sg. (intl.) lei, bani românești

Intrare: albăstreală
albăstreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreala
plural
  • albăstreli
  • albăstrelile
genitiv-dativ singular
  • albăstreli
  • albăstrelii
plural
  • albăstreli
  • albăstrelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstrea, albăstrelisubstantiv feminin

  • 1. Culoare albastră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunzișul zbîrlit în soare, pătat de albăstreala pietrei-vinete. DUMITRIU. N. 249. DLRLC
    • format_quote În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii. ODOBESCU, S. III 195. DLRLC
  • 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sineală
etimologie:
  • Albăstri + sufix -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.