2 intrări

16 definiții

ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. – V. alambica.

ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. – V. alambica.

ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei.

alambicáre s. f., g.-d. art. alambicắrii; pl. alambicắri

alambicáre s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări

alambicáre sf [At: DA / Pl: ~cări / E: alambica] 1 Distilare cu alambicul Si: alambicat1 (1). 2 (Fig) Subtilitate în gândire și expresie Si: alambicat1 (2).

ALAMBICÁRE s.f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. [< alambica].

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză

alambicá vb., ind. prez. 1 sg. alambichéz, 3 sg. și pl. alambicheáză

alambicá vt [At: DA / Pzi: -chéz / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.

ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin [!] alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.

Intrare: alambicare
alambicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alambicare alambicarea
plural alambicări alambicările
genitiv-dativ singular alambicări alambicării
plural alambicări alambicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alambica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alambica alambicare alambicat alambicând singular plural
alambichea alambicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alambichez (să) alambichez alambicam alambicai alambicasem
a II-a (tu) alambichezi (să) alambichezi alambicai alambicași alambicaseși
a III-a (el, ea) alambichea (să) alambicheze alambica alambică alambicase
plural I (noi) alambicăm (să) alambicăm alambicam alambicarăm alambicaserăm, alambicasem*
a II-a (voi) alambicați (să) alambicați alambicați alambicarăți alambicaserăți, alambicaseți*
a III-a (ei, ele) alambichea (să) alambicheze alambicau alambica alambicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)