alaciu a. Buc. 1. bălțat (de vite): nouă cirede de vaci, toate cu viței alaci POP.; 2. fig. amestecat: asta-i lumea cea alace, face omul cum îi place POP. [V. alac; 3. alaciu e refăcut din pl. alace].

alác² am vz alaciu^2[1]

aláci, ~áce a [At: MARIAN, D. 30 / V: alac am / E: tc alaga] 1 a (D. vite) Bălțat². 2 sf Vacă cu păr sur spre cap și spre coadă, iar, la mijloc, negru. 3-4 sm (Ied sau) câine alb cu pete negre. 5 a (Pcf alac sm, ca nume de bou) Care seamănă la păr cu spicul alacului¹ (1).

aláci sn [At: PORUCIC, E. / Pl: nct / E: nct] (Reg) Pământ alburiu.

alácĭ, -ce adj., pl. tot așa (turc. alağá. a. î.) Buc. Pestriț, bălțat.

ALÁCIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

alaciu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.

aláci (-ce), adj. – Împestrițat; amestecat. – Var. alac. Tc. alaça (Seineanu, II, 13).

aláci, alace, adj. – (ref. la capre) Jumătate albă, jumătate neagră (Georgeoni, 1936: 37). Neagră la cap și pestriță pe spate (Latiș, 1993). Bălțat, amestecat. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. alac, cu același sens (DRT, 2010). – Din tc. alaça „pestriț” (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).

aláci, alace, adj. – (ref. la capre) Jumătate albă, jumătate neagră (Georgeoni 1936: 37). Neagră la cap și pestriță pe spate (Latiș 1993). Bălțat, amestecat. – Din tc. alaça (MDA).