12 definiții pentru alabastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alabastru sn [At: MINEIUL (1776) 422/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: ~ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1). corectată

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente; se întrebuințează la fabricarea unor obiecte de ornament. Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285. Sfincși pe. socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ◊ Fig. Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162. [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)

ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. /<it. alabastro, lat. alabastrum

alabastru n. 1. un fel de marmură fragedă și foarte albă; 2. fig. albeață strălucitoare: un sân de alabastru.

alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmură translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alabástru (ghips) s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri

alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alabastru, (engl.= alabaster) var. de → gips, fin granulară, masivă și compactă, translucidă, colorată în alb și mai rar în galben, brun, portocaliu sau cenușiu, pe seama impurităților. Datorită D sale mici, se poate prelucra ușor. Se folosește la confecționarea obiectelor ornamentale și în industria sticlei.

Intrare: alabastru
alabastru substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alabastru
  • alabastrul
  • alabastru‑
plural
  • alabastruri
  • alabastrurile
genitiv-dativ singular
  • alabastru
  • alabastrului
plural
  • alabastruri
  • alabastrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alabastru

  • 1. (numai) singular Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285.
      surse: DLRLC
    • Sfincși pe socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • figurat [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
  • 2. Sorturi de alabastru.
    surse: DOOM 2

etimologie: