alabastru sn [At: MINEIUL (1776) 42²/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: ~ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1). corectat(ă)

*ALABASTRU sm. 💎 1 Varietate de gips de o albeață străvăzătoare și foarte moale, din care se fac diferite obiecte de ornament: răsfirîndu-și apa limpede pe lespezi netede de ~ (VLAH.); fig.: sîn de ~, umeri de ~, foarte alb(i) ¶ 2 ~ calcar, calcar cristalin, gălbuiu și străvăzător care provine din stalactitele carbonatului de calciu; se întrebuințează de asemenea ca piatră de ornament [lat.].

ALABASTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente; se întrebuințează la fabricarea unor obiecte de ornament. Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285. Sfincși pe. socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ◊ Fig. Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162. [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.

ALABASTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).

ALABASTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

ALABASTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)

ALABASTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. /<it. alabastro, lat. alabastrum

alabastru n. 1. un fel de marmură fragedă și foarte albă; 2. fig. albeață strălucitoare: un sân de alabastru.

alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmură translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).

alavastru sm vz alabastru

‡ALAVASTRU = ALABASTRU [gr. άλάβαστρος].

alavástru, V. alabastru.

alabastru (ghips) s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl. alabastruri

alabastru (ghips) s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl. alabastruri

alabastru s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl. alabastruri

alabastru, (engl.= alabaster) var. de → gips, fin granulară, masivă și compactă, translucidă, colorată în alb și mai rar în galben, brun, portocaliu sau cenușiu, pe seama impurităților. Datorită D sale mici, se poate prelucra ușor. Se folosește la confecționarea obiectelor ornamentale și în industria sticlei.