2 intrări

3 definiții

alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.

lăutár m. (d. lăută). Muzicant care, pentru banĭ, cîntă pin cîrcĭumĭ saŭ berăriĭ, pe la hore, pe la nunțĭ ș. a. (În România lăutariĭ îs, în general, Țiganĭ. Principalu lor instrument e vioara, apoĭ chitara, cobza, flautu, naĭu ș. a.). – Vechĭ și alăutar, -áș și lăutaș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALĂUTAR țig. (16 B IV 172; Sd VII 285), < subst.

Intrare: alăutar
alăutar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Alăutar
Alăutar nume propriu
nume propriu (I3)