2 intrări

3 definiții

alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.

lăutár m. (d. lăută). Muzicant care, pentru banĭ, cîntă pin [!] cîrcĭumĭ saŭ berăriĭ, pe la hore, pe la nunțĭ ș. a. (În România lăutariĭ îs, în general, Țiganĭ. Principalu lor instrument e vioara, apoĭ chitara, cobza, flautu, naĭu ș. a.). – Vechĭ și alăutar, -áș și lăutaș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALĂUTAR țig. (16 B IV 172; Sd VII 285), < subst.

Intrare: alăutar
alăutar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Alăutar
Alăutar