†ALĂUTAR – LĂUTAR: nici alăutariul carele zice cu alăuta pre la tîrguri și pre la sboruri și pre la nunte nu poate să ia fată de om bun sau de boiariu (PRV.-MB.).

alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.

lăutár m. (d. lăută). Muzicant care, pentru banĭ, cîntă pin cîrcĭumĭ saŭ berăriĭ, pe la hore, pe la nunțĭ ș. a. (În România lăutariĭ îs, în general, Țiganĭ. Principalu lor instrument e vioara, apoĭ chitara, cobza, flautu, naĭu ș. a.). – Vechĭ și alăutar, -áș și lăutaș.

ALĂUTAR țig. (16 B IV 172; Sd VII 285), < subst.