2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alămit2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 298 / Pl: ~iți, ~e / E: alămi] Acoperit cu alamă.

alămit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alămi] Alămire.

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi.

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi.

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. (Rar) Acoperit sau suflat cu un strat de alamă; ferecat cu alămuri. Paloșe ascuțite... pistoale alămite Cu mușamale-nvelite. TEODORESCU, P. P. 298.

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă. – V. alămi.

alămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

A ALĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 să alămeáscă

alămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă

Intrare: alămit
alămit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alămit
  • alămitul
  • alămitu‑
  • alămi
  • alămita
plural
  • alămiți
  • alămiții
  • alămite
  • alămitele
genitiv-dativ singular
  • alămit
  • alămitului
  • alămite
  • alămitei
plural
  • alămiți
  • alămiților
  • alămite
  • alămitelor
vocativ singular
plural
Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alămi
  • alămire
  • alămit
  • alămitu‑
  • alămind
  • alămindu‑
singular plural
  • alămește
  • alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alămesc
(să)
  • alămesc
  • alămeam
  • alămii
  • alămisem
a II-a (tu)
  • alămești
(să)
  • alămești
  • alămeai
  • alămiși
  • alămiseși
a III-a (el, ea)
  • alămește
(să)
  • alămească
  • alămea
  • alămi
  • alămise
plural I (noi)
  • alămim
(să)
  • alămim
  • alămeam
  • alămirăm
  • alămiserăm
  • alămisem
a II-a (voi)
  • alămiți
(să)
  • alămiți
  • alămeați
  • alămirăți
  • alămiserăți
  • alămiseți
a III-a (ei, ele)
  • alămesc
(să)
  • alămească
  • alămeau
  • alămi
  • alămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alămit

  • 1. Acoperit sau suflat cu alamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Paloșe ascuțite... pistoale alămite Cu mușamale-nvelite. TEODORESCU, P. P. 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi alămi
    surse: DEX '98 DEX '09

alămi

  • 1. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • alamă
    surse: DEX '09 DEX '98