2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi.V. alămi.

ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi.V. alămi.

alămire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: alămi] Acoperirea unui obiect cu un strat subțire de aramă Si: alămit1, alămuire, alămuit1.

ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi.

ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

alămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

A ALĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alămire s. f., g.-d. art. alămirii

alămíre s. f., g.-d. art. alămírii

alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 să alămească

alămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă

Intrare: alămire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alămire
  • alămirea
plural
  • alămiri
  • alămirile
genitiv-dativ singular
  • alămiri
  • alămirii
plural
  • alămiri
  • alămirilor
vocativ singular
plural
Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alămi
  • alămire
  • alămit
  • alămitu‑
  • alămind
  • alămindu‑
singular plural
  • alămește
  • alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alămesc
(să)
  • alămesc
  • alămeam
  • alămii
  • alămisem
a II-a (tu)
  • alămești
(să)
  • alămești
  • alămeai
  • alămiși
  • alămiseși
a III-a (el, ea)
  • alămește
(să)
  • alămească
  • alămea
  • alămi
  • alămise
plural I (noi)
  • alămim
(să)
  • alămim
  • alămeam
  • alămirăm
  • alămiserăm
  • alămisem
a II-a (voi)
  • alămiți
(să)
  • alămiți
  • alămeați
  • alămirăți
  • alămiserăți
  • alămiseți
a III-a (ei, ele)
  • alămesc
(să)
  • alămească
  • alămeau
  • alămi
  • alămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alămire, alămirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi alămi DEX '09 MDA2 DEX '98

alămi, alămescverb

  • 1. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alămui
etimologie:
  • alamă DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.