2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). - Din alamă.

ALĂMIU, -IE, alămii, adj. (Rar) De culoarea alamei (1). - Alamă + suf. -iu.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMIU, -IE, alămii, adj. (Rar) De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu.

alămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

alămiu, ~ie a [At: HEM 688 / Pl: ~ii / E: alamă + -iu] De culoarea alamei.

ALĂMIU adj. De coloarea alamei.

ALĂMIU, -IE, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMIU, -IE, alămii, adj. De culoarea alamei.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

ALĂMIU, -IE, alămii, adj. De culoarea alamei. – Din alamă + suf. -iu.

A ALĂMI ~esc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama

alămiu a. de coloarea alamei, galben lucitor.

Ortografice DOOM

alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, 3 sg. alămește, imperf. 1 alămeam; conj. prez. 1 sg. să alămesc, 3 să alămească

alămiu (rar) adj. m., f. alămie; pl. m. și f. alămii

alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 să alămească

alămiu (rar) adj. m., f. alămie; pl. m. și f. alămii

alămi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 sg. și pl. alămească

alămiu adj. m., f. alămie; pl. m. și f. alămii

Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alămi
  • alămire
  • alămit
  • alămitu‑
  • alămind
  • alămindu‑
singular plural
  • alămește
  • alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alămesc
(să)
  • alămesc
  • alămeam
  • alămii
  • alămisem
a II-a (tu)
  • alămești
(să)
  • alămești
  • alămeai
  • alămiși
  • alămiseși
a III-a (el, ea)
  • alămește
(să)
  • alămească
  • alămea
  • alămi
  • alămise
plural I (noi)
  • alămim
(să)
  • alămim
  • alămeam
  • alămirăm
  • alămiserăm
  • alămisem
a II-a (voi)
  • alămiți
(să)
  • alămiți
  • alămeați
  • alămirăți
  • alămiserăți
  • alămiseți
a III-a (ei, ele)
  • alămesc
(să)
  • alămească
  • alămeau
  • alămiră
  • alămiseră
Intrare: alămiu
alămiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alămiu
  • alămiul
  • alămiu‑
  • alămie
  • alămia
plural
  • alămii
  • alămiii
  • alămii
  • alămiile
genitiv-dativ singular
  • alămiu
  • alămiului
  • alămii
  • alămiei
plural
  • alămii
  • alămiilor
  • alămii
  • alămiilor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alămi, alămescverb

  • 1. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alămui
etimologie:
  • alamă DEX '09 MDA2 DEX '98

alămiu, alămieadjectiv

  • 1. De culoarea alamei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Alamă + -iu. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.