8 definiții pentru alămi

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

alămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 să alămeáscă

alămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă

alămí vt [At: DA / Pzi: -mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

A ALĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama

Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alămi alămire alămit alămind singular plural
alămește alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alămesc (să) alămesc alămeam alămii alămisem
a II-a (tu) alămești (să) alămești alămeai alămiși alămiseși
a III-a (el, ea) alămește (să) alămească alămea alămi alămise
plural I (noi) alămim (să) alămim alămeam alămirăm alămiserăm, alămisem*
a II-a (voi) alămiți (să) alămiți alămeați alămirăți alămiserăți, alămiseți*
a III-a (ei, ele) alămesc (să) alămească alămeau alămi alămiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)