8 definiții pentru alămi

alămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

alămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 să alămeáscă

alămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă

A ALĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama

Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alămi
  • alămire
  • alămit
  • alămind
singular plural
  • alămește
  • alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alămesc
(să)
  • alămesc
  • alămeam
  • alămii
  • alămisem
a II-a (tu)
  • alămești
(să)
  • alămești
  • alămeai
  • alămiși
  • alămiseși
a III-a (el, ea)
  • alămește
(să)
  • alămească
  • alămea
  • alămi
  • alămise
plural I (noi)
  • alămim
(să)
  • alămim
  • alămeam
  • alămirăm
  • alămiserăm
  • alămisem
a II-a (voi)
  • alămiți
(să)
  • alămiți
  • alămeați
  • alămirăți
  • alămiserăți
  • alămiseți
a III-a (ei, ele)
  • alămesc
(să)
  • alămească
  • alămeau
  • alămi
  • alămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)