10 definiții pentru alămar
alămar sm [At: DA / Pl: ~i / E: alamă + -ar] 1 Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). 2 Negustor de alămuri (3.)
ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alămár s. m., pl. alămári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alămár s. m., pl. alămári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din alamă. /alamă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alămar m. cel ce face sau vinde alămuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alămar | alămarul |
| plural | alămari | alămarii | |
| genitiv-dativ | singular | alămar | alămarului |
| plural | alămari | alămarilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||