alấm sm vz alăm

alắm sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 130/7 / V: alâm / Pl: ? / E: tc alym, tăt alem sau alym] (Înv) Dare plătită fiscului de către locuitorii tătari (din Moldova).

alîm (-muri), s. n. – Contribuție specială care, începînd cu 1729, s-a impus de către administrația din Mold., tătarilor stabiliți în sudul Basarabiei. Tc. alim „rentă, venit”.

alîm n., pl. urĭ (tăt. turc. alym, id.). Vechĭ. Biru pe care-l plăteaŭ Tătariĭ ca să aĭbă drept să pască vitele în Moldova. V. ușur.