2 definiții pentru alâm
Explicative DEX
alîm n., pl. urĭ (tăt. turc. alym, id.). Vechĭ. Biru pe care-l plăteaŭ Tătariĭ ca să aĭbă drept să pască vitele în Moldova. V. ușur.
Etimologice
alîm (-muri), s. n. – Contribuție specială care, începînd cu 1729, s-a impus de către administrația din Mold., tătarilor stabiliți în sudul Basarabiei. Tc. alim „rentă, venit”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: alâm
alâm1 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)