11 definiții pentru aișor

aișór sm [At: PANȚU, Pl.2 / V: aiuș / Pl: -i / E: ai6 + -(i)șor] (Bot) 1 Usturoiță. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 3 Ghiocei. 4 Crin de pădure. 5 Dalac.

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor.

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor.

AIȘÓR, aișori, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri stîncoase și nisipoase (Allium ammophilum). – Pronunțat: a-i-.

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai4 + suf. -șor.

aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri

aișór s. m., pl. aișóri

AIȘÓR s. v. crin de pădure, dalac, ghiocel, usturoiță.

aișor m. plantă ce seamănă cu aiul (Asphodelus ramosus).

aișór m. (dim. d. aĭ, usturoĭ). Crin de pădure. Alte plante, între altele chear [!] ghiocelu și usturoița.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aișór s. v. CRIN DE PĂDURE. DALAC. GHIOCEL. USTUROIȚĂ.

Intrare: aișor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aișor aișorul
plural aișori aișorii
genitiv-dativ singular aișor aișorului
plural aișori aișorilor
vocativ singular
plural