AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor.

aișor sm [At: PANȚU, PL.² / V: aiuș / Pl: ~i / E: ai⁶ + -(i)șor] (Bot) 1 Usturoiță. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 3 Ghiocel.^[1] 4 Crin de pădure. 5 Dalac.

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor.

AIȘÓR, aișori, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri stîncoase și nisipoase (Allium ammophilum). – Pronunțat: a-i-.

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai⁴ + suf. -șor.

aișor m. plantă ce seamănă cu aiul (Asphodelus ramosus).

aișór m. (dim. d. aĭ, usturoĭ). Crin de pădure. Alte plante, între altele chear ghiocelu și usturoița.

aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri

aișór s. m., pl. aișóri

AIȘÓR s. v. crin de pădure, dalac, ghiocel, usturoiță.

aișor s. v. CRIN DE PĂDURE. DALAC. GHIOCEL. USTUROIȚĂ.