agrij sm vz agriș

AGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte (Ribes uva-crispa). [Acc. și: agriș] – Din magh. egres.

acriș³ sm vz agriș

aghireș sm vz agriș

agreș sm vz agriș

agriș sm [At: ANON. CAR., ap. LB / V: acriș, ~reș, agrij, aghireș / A și: agriș / Pl: ~i / E: mg egres] (Bot) 1 Arbust din familia fragaceelor cu ramuri spinoase, cu frunze lobate, cu flori mici, verzui și cu fructe comestibile, verzi, galbene sau roșii, care crește în regiunile de munte Si: (reg) aguridă², borboană, coacăz, flocoșele, fragi, razachie, smirdar, struguri (Ribes grossularia). 2 (Îs) ~ negru Struguri negri (Ribes nigrum). 3 (Îs) ~ neultuit Cuișoare (Ribes aureum). 4 (Îs) ~ porumșoară Păltior (Ribes petracum). 5 (Îs) ~ roșu Coacăz (Ribes rubrum).

❍ ACREȘ sm. Trans. 🌿 = AGRIȘ.

❍ ACRIȘ¹ sm. 🌿 1 = 'AGRIȘ ¶ 2 Trans. ~-ROȘU = DRACILĂ [ung. egres influențat de acru].

❍ ACRIȘ² sbst. Băn. Trans. (HASD.) 🍽 Zer înăcrit, jintiță întrebuințată în loc de oțet la înăcrirea bucatelor [acru].

AGREȘ = AGRIȘ

AGRIȘ sm. 🌿 1 Arbust cu ramurile spinoase; produce niște boabe lungărețe mai adesea păroase, verzi, galbene sau roșii; au un gust foarte acru cînd sînt crude, dar devin aromatice și dulci, cînd ajung la maturitate; crește pe locuri stîncoase și se cultivă adesea prin grădini (Ribes grossularia) (🖼 45) ¶ 2 ~-ROȘU¹ = DRACILĂ1 ¶ 3 ~-ROȘU² = COACĂZ [ung. egres].

AGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.

AGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase și cu fructe comestibile; crește prin locuri stîncoase, dar se cultivă și în grădini (Ribes grossularia). – Accentuat și: agriș.

AGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase și cu fructe comestibile. (Ribes grossularia). – Magh. egres.

AGRIȘ ~i m. Arbust cu ramuri ghimpoase și cu fructe comestibile dulci-acrișoare, de culoare verde-gălbuie. [Sil. a-griș] /<ung. egres

agriș m. arbust care produce agrișe (Ribes grossularia). [Ung. EGRES].

ágriș m. (d. agrișă). Tufa care produce agrișe (ribes grossularia). – În vest agríș. V. coacăz.

!agriș (plantă) (desp. a-griș) s. m., pl. agriși

agriș / agriș (a-griș) s. m., pl. agriși / agriși

agriș s. m. (sil. -griș), pl. agriși

AGRIȘ s. (BOT.; Ribes uva-crispa) (reg.) pomușoară, rezachie, rișiță, struguri-spinoși (pl.).

AGRIȘ s. (BOT.; Ribes uva-crispa) (reg.) pomușoară, rezachie, rișiță, struguri-spinoși (pl.).

agriș-roșu s. v. COACĂZ. DRACILĂ.

agriș (-și), s. m. – Arbust cu fructe comestibile. – Var. (Trans.) agrișe, aghireașe. Mag. egres (DAR; Gáldi, Dict., 82), care îl derivă din germ. med. agras (< v. fr. aigras < lat. *acrus, cf. acru). De remarcat că *acrus s-a contaminat probabil, din epoca lat., cu agrestis, și că de la „agrest” a ajuns să însemne „strugure verde”, cf. it. agresto, sp. agraz. Din it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de „arbust cu fructe comestibile”, în sl. agres, ceh. agrest, pol. agrest (Berneker 25). Accentul rom. (agriș) arată că nu poate fi vorba de un etimon sl., și că trebuie plecat de la mag. Totuși, var. dovedesc și existența unui prototip sl., fără a părea probabilă o der. directă din lat. (cf. REW 92, și Meillet, s. v. ager). Tot din it. provin alb. grestë, sb. greš, ogrešta, (Miklosich, Fremdw., 73), rus. agrus, dar cu sensul de „strugure verde”. – Der. agrișe, s. f. (fructul agrișului).

agriș, agriși, (agrișar), s.m. Arbust cu ramuri spinoase și fructe comestibile, dulci-acrișoare (Ribes grossularia): „Noi am avut un rând de agrișari...” (Bilțiu, 1999: 134); bobiță. ■ (top.) Agriș, fânațe în Vadul Izei. ■ (onom.) Agrișan, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. egres „agriș” (DEX, DER).

AGRIJ 1. Rîu, alf. stg. al Someșului la Jibou; 44 km. Izv. din M-ții Meseș. Cunoscut și sub numele de Agriș. 2. Com. în jug. Sălaj, pe rîul cu același nume; 2.328 loc. (1991).