2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGREMENTÁRE, agrementări, s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

AGREMENTÁRE, agrementări s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

AGREMENTÁRE, agrementări s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

AGREMENTÁRE s.f. Acțiunea de a agrementa. [< agrementa].

agrementa vt [At: VITNER, CR. 83 ap DA ms / Pzi: ~téz / E: fr agrémenter] (Rar) 1 A da culoare și relief. 2 A înfrumuseța ceva prin adăugarea unei podoabe Si: a împodobi.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța prin adăugarea unei podoabe, a unui accesoriu plăcut. Statui, mozaicuri, ornamente rare agrementează priveliștea. SADOVEANU, C. 46.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe). – Fr. agrémenter.

AGREMENTÁ vb. I. tr. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut. [< fr. agrémenter].

AGREMENTÁ vb. tr. a da culoare, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut. (< fr. agrémenter)

A AGREMENTÁ ~éz tranz. A face mai agreabil, mai plăcut (prin adăugarea unor accesorii). /<fr. agrémenter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agrementáre s. f., g.-d. art. agrementării; pl. agrementări

agrementá (a ~) (a-gre-) vb., ind. prez. 3 agrementeáză

agrementá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. agrementéz, 3 sg. și pl. agrementeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGREMENTÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.

agrementa vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.

Intrare: agrementare
agrementare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrementare
  • agrementarea
plural
  • agrementări
  • agrementările
genitiv-dativ singular
  • agrementări
  • agrementării
plural
  • agrementări
  • agrementărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agrementa
  • silabație: a-gre-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrementa
  • agrementare
  • agrementat
  • agrementatu‑
  • agrementând
  • agrementându‑
singular plural
  • agrementea
  • agrementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agrementez
(să)
  • agrementez
  • agrementam
  • agrementai
  • agrementasem
a II-a (tu)
  • agrementezi
(să)
  • agrementezi
  • agrementai
  • agrementași
  • agrementaseși
a III-a (el, ea)
  • agrementea
(să)
  • agrementeze
  • agrementa
  • agrementă
  • agrementase
plural I (noi)
  • agrementăm
(să)
  • agrementăm
  • agrementam
  • agrementarăm
  • agrementaserăm
  • agrementasem
a II-a (voi)
  • agrementați
(să)
  • agrementați
  • agrementați
  • agrementarăți
  • agrementaserăți
  • agrementaseți
a III-a (ei, ele)
  • agrementea
(să)
  • agrementeze
  • agrementau
  • agrementa
  • agrementaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agrementare

  • 1. Acțiunea de a agrementa.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi agrementa
    surse: DEX '09 DN

agrementa

  • 1. rar A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: orna împodobi înfrumuseța un exemplu
    exemple
    • Statui, mozaicuri, ornamente rare agrementează priveliștea. SADOVEANU, C. 46.
      surse: DLRLC

etimologie: