2 intrări

17 definiții

AGREMENTÁRE, agrementări, s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

AGREMENTÁRE, agrementări s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

AGREMENTÁRE, agrementări s. f. Acțiunea de a agrementa.V. agrementa.

agrementáre s. f., g.-d. art. agrementării; pl. agrementări

AGREMENTÁRE s.f. Acțiunea de a agrementa. [< agrementa].

agrementá vt [At: VITNER, CR. 83 ap DA ms / Pzi: -téz / E: fr agrémenter] (Rar) 1 A da culoare și relief. 2 A înfrumuseța ceva prin adăugarea unei podoabe Si: a împodobi.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța prin adăugarea unei podoabe, a unui accesoriu plăcut. Statui, mozaicuri, ornamente rare agrementează priveliștea. SADOVEANU, C. 46.

AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța (prin adăugarea unei podoabe). – Fr. agrémenter.

agrementá (a ~) (a-gre-) vb., ind. prez. 3 agrementeáză

agrementá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. agrementéz, 3 sg. și pl. agrementeáză

AGREMENTÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.

AGREMENTÁ vb. I. tr. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut. [< fr. agrémenter].

AGREMENTÁ vb. tr. a da culoare, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut. (< fr. agrémenter)

A AGREMENTÁ ~éz tranz. A face mai agreabil, mai plăcut (prin adăugarea unor accesorii). /<fr. agrémenter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

agrementá vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.

Intrare: agrementare
agrementare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrementare agrementarea
plural agrementări agrementările
genitiv-dativ singular agrementări agrementării
plural agrementări agrementărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agrementa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrementa agrementare agrementat agrementând singular plural
agrementea agrementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agrementez (să) agrementez agrementam agrementai agrementasem
a II-a (tu) agrementezi (să) agrementezi agrementai agrementași agrementaseși
a III-a (el, ea) agrementea (să) agrementeze agrementa agrementă agrementase
plural I (noi) agrementăm (să) agrementăm agrementam agrementarăm agrementaserăm, agrementasem*
a II-a (voi) agrementați (să) agrementați agrementați agrementarăți agrementaserăți, agrementaseți*
a III-a (ei, ele) agrementea (să) agrementeze agrementau agrementa agrementaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)