2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. 2. S. m. și f. Adept al agrarianismului. – Din fr. agraire, lat. agrarius.

agrár, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr agraire, lat agratius] 1 Care se referă la proprietatea funciară și la problemele ei Si: agrarian. 2 Care aparține proprietății funciare și problemelor ei Si: agrarian. 3 Agricol (5). 4 (D. terenuri) Destinat culturilor agricole.

AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. – Din fr. agraire, lat. agrarius.

AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele politice, juridice, economice etc. legate de această proprietate. Lege agrară.La chemarea partidului, poporul nostru a zdrobit manevrele reacțiunii grupate în jurul regelui, a adus la putere un guvern democratic în care clasa muncitoare avea rolul conducător, a înfăptuit transformări agrare revoluționare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 32. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sînt expropriate și împărțite țăranilor muncitori fără pămînt sau cu pămînt puțin. Noul guvern [constituit la 6 martie 1945] n-a avut decît să legifereze, din primele zile, reforma agrară, a cărei aplicare începuse de fapt cu cîteva săptămîni înainte, prin lupte revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 273. Problemă (sau chestiune) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. În regiunile cu naționalități conlocuitoare, rezolvarea problemei agrare se agrava și se împletea [după reforma agrară din 1921] cu asuprirea națională crescîndă a maselor poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. Împletirea crizei industriale [din 1929-1933] cu criza agrară a atins grav toate țările agrare și semiagrare. IST. R.P.R. 567.

AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sînt expropriate și împărțite țăranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

AGRÁR, -Ă adj. Referitor la proprietatea funciară și la problemele legate de ea. ◊ Reformă agrară = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului; (de obicei) reformă prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire].

AGRÁR, -Ă adj. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol. ♦ reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului. ◊ în care predomină agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius)

AGRÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de proprietatea funciară și de problemele legate de ea. Reformă ~ă. 2) În care predomină agricultura; agricol. Țară ~ă. [Sil. a-grar] /<fr. agraire, lat. agrarius

agrar a. privitor la câmp: măsură agrară; lege agrară, care regula împărțeala pământurilor cucerite între cetățenii romani.

*agrár, -ă (lat. agrarius, de la ager, ogor). Relativ la ogoare: măsură agrară, legĭ agrare. S. m. Partidu agrarilor, al proprietarilor de pămînt în Germania.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agrar (a-grar) adj. m., pl. agrari; f. agrară, pl. agrare

agrár adj. m. (sil. -grar), pl. agrári; f. sg. agráră, pl. agráre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGRAR adj. agricol, (rar) agrarian, plugăresc. (Munci ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

agrar, -ă, agrari, -e adj. (iron.d. oameni) 1. provenit din mediul rural 2. necioplit, necivilizat

Intrare: agrară
  • silabație: a-gra-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agra
  • agrara
plural
  • agrare
  • agrarele
genitiv-dativ singular
  • agrare
  • agrarei
plural
  • agrare
  • agrarelor
vocativ singular
  • agra
  • agraro
plural
  • agrarelor
Intrare: agrar (adj.)
agrar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-grar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrar
  • agrarul
  • agraru‑
  • agra
  • agrara
plural
  • agrari
  • agrarii
  • agrare
  • agrarele
genitiv-dativ singular
  • agrar
  • agrarului
  • agrare
  • agrarei
plural
  • agrari
  • agrarilor
  • agrare
  • agrarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agrar, agraadjectiv

  • 1. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agricol. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lege agrară. DLRLC
    • format_quote La chemarea partidului, poporul nostru a zdrobit manevrele reacțiunii grupate în jurul regelui, a adus la putere un guvern democratic în care clasa muncitoare avea rolul conducător, a înfăptuit transformări agrare revoluționare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 32. DLRLC
    • 1.1. Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sunt expropriate și împărțite țăranilor muncitori fără pământ sau cu pământ puțin. DLRLC DN
      • format_quote Noul guvern [constituit la 6 martie 1945] n-a avut decît să legifereze, din primele zile, reforma agrară, a cărei aplicare începuse de fapt cu cîteva săptămîni înainte, prin lupte revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 273. DLRLC
    • 1.2. Problemă (sau chestiune) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. DLRLC
      • format_quote În regiunile cu naționalități conlocuitoare, rezolvarea problemei agrare se agrava și se împletea [după reforma agrară din 1921] cu asuprirea națională crescîndă a maselor poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. DLRLC
    • 1.3. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. DLRLC
      • format_quote Împletirea crizei industriale [din 1929-1933] cu criza agrară a atins grav toate țările agrare și semiagrare. IST. R.P.R. 567. DLRLC
  • 2. Care aparține proprietății funciare și problemelor ei. MDA2
    sinonime: agrarian
  • 3. (Despre terenuri) Destinat culturilor agricole. MDA2
etimologie:

agrar, agrarisubstantiv masculin
agra, agraresubstantiv feminin

  • 1. Adept al agrarianismului. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.