2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGONÍSTICĂ s.f. Disciplină gimnastică la vechii greci care se ocupa cu luptele atletice. [< fr. agonistique].

agonistic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Flz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplină sportivă care se ocupa cu luptele atletice.

AGONÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].

AGONÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. (< fr. agonistique)

*agonístic, -ă adj. (vgr. agonistikós, d. agón, luptă. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grecĭ: jocurĭ agonistice. S.f., pl. ĭ. Partea gimnasticiĭ relativă la luptele atletice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agonístică s. f., g.-d. art. agonísticii

agonístică s. f., g.-d. art. agonísticii

agonístic adj. m., pl. agonístici; f. agonístică, pl. agonístice

agonístic adj. m., pl. agonístici; f. sg. agonístică, pl. agonístice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul.

Intrare: agonistică
agonistică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agonistică
  • agonistica
plural
genitiv-dativ singular
  • agonistici
  • agonisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: agonistic
agonistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agonistic
  • agonisticul
  • agonisticu‑
  • agonistică
  • agonistica
plural
  • agonistici
  • agonisticii
  • agonistice
  • agonisticele
genitiv-dativ singular
  • agonistic
  • agonisticului
  • agonistice
  • agonisticei
plural
  • agonistici
  • agonisticilor
  • agonistice
  • agonisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)