7 definiții pentru agonistic

agonístic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice a / E: fr agonistique] 1 a (Spt) Referitor la lupte. 2 a Atletic. 3 a (Fiz) Privitor la lupta de idei. 4 sf (La vechii greci) Disciplină sportivă care se ocupa cu luptele atletice.

agonístic adj. m., pl. agonístici; f. agonístică, pl. agonístice

agonístic adj. m., pl. agonístici; f. sg. agonístică, pl. agonístice

AGONÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lupta de idei. [< fr. agonistique, cf. lat. agonisticus, gr. agonistikos].

AGONÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la lupte; atletic. 2. (fil.) referitor la lupta de idei. II. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice. (< fr. agonistique)

*agonístic, -ă adj. (vgr. agonistikós, d. agón, luptă. V. agonie). Relativ la luptele atletice ale vechilor Grecĭ: jocurĭ agonistice. S.f., pl. ĭ. Partea gimnasticiĭ relativă la luptele atletice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul.

Intrare: agonistic
agonistic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonistic agonisticul agonistică agonistica
plural agonistici agonisticii agonistice agonisticele
genitiv-dativ singular agonistic agonisticului agonistice agonisticei
plural agonistici agonisticilor agonistice agonisticelor
vocativ singular
plural