2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ s. f. (Rar) Agoniseală. Eu gîndeam că barem doi-trei ani să slujesc la voi, să am cu ce merge acasă la copilași; numai cu atîta agonisită, ce voi ști eu face cu o sută de copiii. RETEGANUL, P. IV 20.

AGONISÍTĂ s. f. Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISITĂ s. f. (Mold.) 1. Agonisire, acțiunea de a agonisi. Spre agonisita lucrului deplin... fără sudori și durori a fi nu poate. CANTEMIR, HR. 2.Folos, cîștig, rod al muncii; avere. Arară și sămănară și făcură multă pîne și agonisită domnu-său. VARLAAM. Toval au izvodit a face corturi și toată agonisita căsașilor cu arătură și cu dobitoace, ce fac agonisită la casă. NCL I, 12. Sta... de gîndea ce agonisită poate să le deie, ca să cuprindă cheltuiala lor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AP. 4646, 5v; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. // B: Toată agonisita ce au agonisit. BIBLIA (1688). Etimologie: agonisi Cf. chiverniseală (2), chivernisire (2); faidă, hasnă; blagă, bogătate, bucate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea.

agonisită f., pl. e (d. agonisesc). Est. Agoniseală, avere agonisită.

agonisit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: ~iți, ~e / E: agonisi] 1 a Câștigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 a Obținut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 5 sf (Înv) Leafă. corectată

agonisit1 sn [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pl: ? / E: agonisi] 1-3 (Reg) Agonisire (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agonisítă (pop.) s. f., g.-d. art. agonisítei; pl. agonisíte

agonisítă s. f., pl. agonisíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGONISI s. agoniseală, agonisire, economie, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priștipeală, (prin Maram. și Transilv.) zoroboc, (înv.) strînsoare, strînsură. (Toate le-a făcut din ~ lui.)

Intrare: agonisită
agonisită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agonisi
  • agonisita
plural
  • agonisite
  • agonisitele
genitiv-dativ singular
  • agonisite
  • agonisitei
plural
  • agonisite
  • agonisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: agonisit
agonisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agonisit
  • agonisitul
  • agonisitu‑
  • agonisi
  • agonisita
plural
  • agonisiți
  • agonisiții
  • agonisite
  • agonisitele
genitiv-dativ singular
  • agonisit
  • agonisitului
  • agonisite
  • agonisitei
plural
  • agonisiți
  • agonisiților
  • agonisite
  • agonisitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agonisită

  • exemple
    • Eu gîndeam că barem doi-trei ani să slujesc la voi, să am cu ce merge acasă la copilași; numai cu atîta agonisită, ce voi ști eu face cu o sută de copiii. RETEGANUL, P. IV 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi agonisi
    surse: DEX '98 DEX '09