2 intrări

13 definiții

AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISÍTĂ s. f. (Rar) Agoniseală. Eu gîndeam că barem doi-trei ani să slujesc la voi, să am cu ce merge acasă la copilași; numai cu atîta agonisită, ce voi ști eu face cu o sută de copiii. RETEGANUL, P. IV 20.

AGONISÍTĂ s. f. Agoniseală. – V. agonisi.

agonisítă (pop.) s. f., g.-d. art. agonisítei; pl. agonisíte

agonisítă s. f., pl. agonisíte

AGONISÍTĂ s. v. economie.

agonisită f., pl. e (d. agonisesc). Est. Agoniseală, avere agonisită.

agonisít1 sn [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pl: ? / E: agonisi] 1-3 (Reg) Agonisire (1-3).

agonisít2, -ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: ~iți, -e / E: agonisi] 1 a Câștigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 a Obținut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 4 sf (Înv) Leafa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGONISÍTĂ s. agoniseală, agonisire, economie, (pop.) chiverniseálă, pricopseálă, (reg.) priștipeálă, (prin Maram. și Transilv.) zorobóc, (înv.) strînsoáre, strînsúră. (Toate le-a făcut din ~ lui.)

Intrare: agonisită
agonisită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonisi agonisita
plural agonisite agonisitele
genitiv-dativ singular agonisite agonisitei
plural agonisite agonisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: agonisit
agonisit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonisit agonisitul agonisi agonisita
plural agonisiți agonisiții agonisite agonisitele
genitiv-dativ singular agonisit agonisitului agonisite agonisitei
plural agonisiți agonisiților agonisite agonisitelor
vocativ singular
plural