9 definiții pentru agonic

agónic1, -ă [At: ARDELEANU, V. P. 255 / Pl: ~ici, -ice / E: fr agonique] 1a Referitor la agonie. 2-3 smf a (Persoană) care este în agonie (1).

agónic2, a [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice / E: ger agoniseli] (Fiz; îs) Curbă ~ă Linie de declinație magnetică zero Si: agonă2.

AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch.

AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch.

agónic adj. m., pl. agónici; f. agónică, pl. agónice

agónic adj. m., pl. agónici; f. sg. agónică, pl. agónice

AGÓNIC1, -Ă adj. Referitor la agonie; [< it. agonale].

AGÓNIC2, -Ă adj. (Fiz.) Curbă agonică = Linie de declinație magnetică zero; agonă. [Cf. germ. agonisch].

AGÓNIC, -Ă adj. referitor la agonie. (< germ. agonisch)

Intrare: agonic
agonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonic agonicul agonică agonica
plural agonici agonicii agonice agonicele
genitiv-dativ singular agonic agonicului agonice agonicei
plural agonici agonicilor agonice agonicelor
vocativ singular
plural