2 intrări

13 definiții

agonále sf [At: DEX2 / E: lat agonalia] 1 Întreceri atletice la vechii greci. 2 (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus.

AGONÁLE s. f. pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. – Din lat. agonalia.

AGONÁLE s. f. pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. – Din lat. agonalia.

AGONÁLE s.f.pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. [< lat. agonalia].

AGONÁLE s. f. pl. 1. întreceri atletice la vechii greci. 2. serbări romane în cinstea zeului Ianus. (< lat. agonalia)

agonál, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: it agonale] 1-2 Privitor la agonale (1-2).

AGONÁL, -Ă, agonali, -e, adj. Referitor la agonale. – Din it. agonale.

AGONÁL, -Ă, agonali, -e, adj. Referitor la agonale. – Din it. agonale.

agonál adj. m., pl. agonáli; f. agonálă, pl. agonále

agonál adj. m., pl. agonáli; f. sg. agonálă, pl. agonále

AGONÁL, -Ă adj. Referitor la agonale, care este în agonie. [Cf. germ. agonisch].

Intrare: agonal
agonal adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonal agonalul agona agonala
plural agonali agonalii agonale agonalele
genitiv-dativ singular agonal agonalului agonale agonalei
plural agonali agonalilor agonale agonalelor
vocativ singular
plural
Intrare: agonale
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural agonale agonalele
genitiv-dativ singular
plural agonale agonalelor
vocativ singular
plural