8 definiții pentru agnomen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AGNOMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.
AGNOMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
agnomen sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: lat agnomen] Supranume purtat de romani în urma unor fapte deosebite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGNOMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGNOMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!agnomen (lat.) s. n., pl. agnomina
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
agnomen s. n., pl. agnomene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agnomen s. n., pl. agnomene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AGNOMEN s. n. (< lat. agnomen): supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite, ca Publius Cornelius Scipio > Scipio Africanul (a fost supranumit „Africanul”, deoarece a învins pe Hannibal la Zama, în anul 202 î.e.n.). v. și supranume.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N203-a) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
agnomen, agnominasubstantiv neutru
- 1. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- agnomen DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.