7 definiții pentru agnomen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agnómen sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: lat agnomen] Supranume purtat de romani în urma unor fapte deosebite.

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.

AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen].

AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agnómen s. n., pl. agnómene

agnómen s. n., pl. agnómene


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGNÓMEN s. n. (< lat. agnomen): supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite, ca Publius Cornelius Scipio > Scipio Africanul (a fost supranumit „Africanul”, deoarece a învins pe Hannibal la Zama, în anul 202 î.e.n.). v. și supranúme.

Intrare: agnomen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agnomen
  • agnomenul
  • agnomenu‑
plural
  • agnomene
  • agnomenele
genitiv-dativ singular
  • agnomen
  • agnomenului
plural
  • agnomene
  • agnomenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agnomen

  • 1. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: