8 definiții pentru agnomen

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.

agnómen s. n., pl. agnómene

agnómen s. n., pl. agnómene

agnómen sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: lat agnomen] Supranume purtat de romani în urma unor fapte deosebite.

AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen].

AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGNÓMEN s. n. (< lat. agnomen): supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite, ca Publius Cornelius Scipio > Scipio Africanul (a fost supranumit „Africanul”, deoarece a învins pe Hannibal la Zama, în anul 202 î.e.n.). v. și supranúme.

Intrare: agnomen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agnomen agnomenul
plural agnomene agnomenele
genitiv-dativ singular agnomen agnomenului
plural agnomene agnomenelor
vocativ singular
plural