agneț sn [At: VARLAAM, C. 45/2 / Pl: ~ / E: vsl аганичи] (Bis) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie.

*AGNEȚ sm. ⛪ Bucată de pîine ce preotul scoate din altă pîine mai mare, numită prescură, și o așază pe disc, cînd oficiază sf. liturghie; ea simbolizează pe Is. Hr. care, deși nevinovat ca un miel, totuși s’a jertfit pe lemnul crucii [vsl. agnĭcĭ].

AGNEȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pîine pentru săvîrșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ).

agneț m. bucată de pâine ce preotul taie din mijlocul altei pâini mai mari numită prescură: agnețul simbolizează pe Isus, care, deși nevinovat ca un miel, s’a jertfit totuș pe lemnul crucii. [Slav. AGNĬȚĬ = lat. agnus (sanctus)].

ágneț n., pl. e (bg. rus. ágnec, vsl. agnĭcĭ și ĭagnĭcĭ, id., d. agné, miel; lat. agnus, miel). Bucata pe care preutu o scoate din mijlocu prescuriĭ și o pune în împărtășanie. Ĭa îl simbolizează pe Hristos, care s’a jertfit ca și nevinovatu mĭel. V. părticică.

agneț s. n., pl. agnețe

agneț s. n., pl. agnețe

agneț s. n., pl. agnețe

agneț (agnețe), s. n. pîine sfințită, hostie. Sl. agnĭcĭ, „miel”.

agneț, agneți, s.m. 1. Partea prescurnicerului cu monogramele lui Iisus Hristos (IC XC HN KA), care se aplică pe prescură. 2. Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnĭcĭ „miel” (DER, DEX, MDA).

agneț, agneți, s.m. – (bis.) 1. Parte a prescurnicerului cu monogramele lui Iisus Hristos (IC XC HN KA), care se aplică pe prescură (Bilțiu, 2010). 2. Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnĭcĭ „miel” (DER, DEX, MDA); din bg., rus. ágnec, sl. agnici < agne „miel”, cf. lat. agnus „miel” (Scriban).

agneț, agnețe s. n. Bucată de pâine de formă pătrată, pe care preotul o taie din prescură și o așază pe disc când oficiază Liturghia; simbolizează pe Iisus Hristos în momentele principale din viața pământească și care împreună cu vinul din potir se preface în trupul și sângele Său. – Din sl. agnici (< lat. agnus).