2 intrări

20 de definiții

aglutinánt, -ă [At: DA / Pl: ~nți, -e / E: fr agglutinant, lat agglutinans, -ntis] 1 a Care unește. 2 a (Îs) Limbă ~ ă Limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. 3 sm Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organismele animale. 4 sn Substanță vâscoasă din amidon, dextrină, gumă și albumină, care fixează imprimeul pe țesături.

AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., s. m., s. n. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.

AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., subst. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.

AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, care lipește strîns, care aglomerează prin alipire. Substanțe aglutinante. Ser aglutinant. Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin aglutinarea de diverse afixe la rădăcina cuvîntului. Limbile fino-ugrice și turco-tătare sînt limbi aglutinante. ♦ (Substantivat, m.) Substanță vîscoasă cu care se amestecă un colorant pentru a putea fi aplicat ca o pastă asupra unei țesături de imprimat.

AGLUTINÁNT1, aglutinanți, s. m. 1. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. – Fr. agglutinant.

AGLUTINÁNT2, -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. – Fr. agglutinant (lat. lit. agglutinans, -ntis).

aglutinánt1 (a-glu-) adj. m., pl. aglutinánți; f. aglutinántă, pl. aglutinánte

aglutinánt2 (anticorp) (a-glu-) s. m., pl. aglutinánți

aglutinánt3 (substanță, material) (a-glu-) s. n., pl. aglutinánte

aglutinánt (ind. text.) s. n. (sil. -glu-), pl. aglutinánte

aglutinánt (anticorp) s. m. (sil. -glu-), pl. aglutinánți

aglutinánt adj. m. (sil. -glu-), pl. aglutinánți; f. sg. aglutinántă, pl. aglutinánte

AGLUTINÁNT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvântului. [Cf. fr. agglutinant].

AGLUTINÁNT s.m. 1. Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. ♦ Material de legătură între agregate (2). [Cf. fr. agglutinant].

AGLUTINÁNT, -Ă I. adj. care aglutinează. ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului. II. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism. III. s. n. 1. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. 2. material de legătură între agregate (2). (< fr. agglutinant)

AGLUTINÁNT2 ~ți m. Substanță vâscoasă care se adaugă la pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. /<fr. agglutinant, lat. agglutinans, ~ntis

AGLUTINÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care aglutinează. Substanță ~tă.Limbă ~tă limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin atașarea afixelor la rădăcina cuvântului. /<fr. agglutinant, lat. agglutinans, ~ntis

aglutinant a. limbi aglutinante, în cari flexiunile sunt înlocuite cu vorbe alipite. Ex. limbile turco-tatare.

*aglutinánt, -ă (lat. agglútinans, -ántis; fr. -nant). Care unește, care încheĭe: substanță aglutinantă. Limbĭ aglutinante saŭ aglomerante, cele în care rădăcinile se aglomerează fără a se topi de tot, ca să formeze compușĭ care exprimă combinațiunĭ de ideĭ și relațiunĭ de orĭ-ce fel, precum e ungureasca. S. n., pl. e. Substanță aglutinantă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGLUTINÁNT, -Ă adj. (cf. fr. agglutinant): în sintagma limbă aglutinantă (v.).

Intrare: aglutinant (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglutinant aglutinantul aglutinantă aglutinanta
plural aglutinanți aglutinanții aglutinante aglutinantele
genitiv-dativ singular aglutinant aglutinantului aglutinante aglutinantei
plural aglutinanți aglutinanților aglutinante aglutinantelor
vocativ singular
plural
Intrare: aglutinant (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglutinant aglutinantul
plural aglutinanți aglutinanții
genitiv-dativ singular aglutinant aglutinantului
plural aglutinanți aglutinanților
vocativ singular
plural