2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aglomeráre sf [At: IOANOVICI, TEHN. 32 / Pl: ~rări / E: aglomera) 1 Îngrămădire. 2 (D. un loc) Suprapopulare. 3 Unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant (1). 4 Încărcare a programului de muncă.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). – V. aglomera.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). – V. aglomera.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (s e) a g l o m e r a și rezultatul ei. 1. (Rar) Îngrămădire, aglomerație. (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Grup compact (și numeros). Sub cerul liber, aglomerări de oameni, trudite și pitorești, scormonesc pămîntul [în cărămidarii]. BOGZA, C. O. 216. 2. (Tehn.) Legarea într-un singur corp solid a părților de dimensiuni mici ale unor materiale oarecare, de obicei cu ajutorul unui aglomerant.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, aglomerație. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros).

aglomeráre (a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerắrii; pl. aglomerắri

aglomeráre s. f., (sil. -glo-), g.-d. art. aglomerării; pl. aglomerări

AGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; aglomerație. ♦ (Concr.) grup compact. [< aglomera].

aglomerare f. grămădire, îmbulzeală.

aglomerá [At: I. IONESCU, M. 101 / Pzi: -réz / E: fr agglomérer, lat agglomerare] 1-2 vtr A (se) strânge la un loc în număr mare Vz a (se) îngrămădi, a se înghesui. 3 vr (D. un loc) A deveni suprapopulat. 4 vt (D. unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 5 vt A încărca pe cineva cu prea multe treburi.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. Refl. (Despre oameni sau obiecte) A se strînge la un loc în număr mare, a se aduna grămadă, a se îngrămădi. Nu trebuie lăsate să se aglomereze hîrtiile urgente. ◊ (Despre locul în care se îngrămădesc oameni sau obiecte) A deveni suprapopulat. Magazinul s-a aglomerat.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. – Fr. agglomérer (lat. lit. agglomerare).

aglomerá (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 3 aglomereáză

aglomerá vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomeréz, 3 sg. și pl. aglomereáză

AGLOMERÁ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

AGLOMERÁ vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre orașe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare].

AGLOMERÁ vb. I. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra. ◊ (despre orașe) a se suprapopula. II. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material. (< fr. /s'/agglomérer, lat. agglomerare)

A SE AGLOMERÁ mă ~éz intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

Intrare: aglomera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aglomera aglomerare aglomerat aglomerând singular plural
aglomerea aglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aglomerez (să) aglomerez aglomeram aglomerai aglomerasem
a II-a (tu) aglomerezi (să) aglomerezi aglomerai aglomerași aglomeraseși
a III-a (el, ea) aglomerea (să) aglomereze aglomera aglomeră aglomerase
plural I (noi) aglomerăm (să) aglomerăm aglomeram aglomerarăm aglomeraserăm, aglomerasem*
a II-a (voi) aglomerați (să) aglomerați aglomerați aglomerarăți aglomeraserăți, aglomeraseți*
a III-a (ei, ele) aglomerea (să) aglomereze aglomerau aglomera aglomeraseră
Intrare: aglomerare
aglomerare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglomerare aglomerarea
plural aglomerări aglomerările
genitiv-dativ singular aglomerări aglomerării
plural aglomerări aglomerărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)