2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aglomeráre sf [At: IOANOVICI, TEHN. 32 / Pl: ~rări / E: aglomera) 1 Îngrămădire. 2 (D. un loc) Suprapopulare. 3 Unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant (1). 4 Încărcare a programului de muncă.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). – V. aglomera.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros). – V. aglomera.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei. 1. (Rar) Îngrămădire, aglomerație. (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Grup compact (și numeros). Sub cerul liber, aglomerări de oameni, trudite și pitorești, scormonesc pămîntul [în cărămidarii]. BOGZA, C. O. 216. 2. (Tehn.) Legarea într-un singur corp solid a părților de dimensiuni mici ale unor materiale oarecare, de obicei cu ajutorul unui aglomerant.

AGLOMERÁRE, aglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, aglomerație. ♦ (Concr.) Grup compact (și numeros).

aglomeráre (a-glo-) s. f., g.-d. art. aglomerắrii; pl. aglomerắri

aglomeráre s. f., (sil. -glo-), g.-d. art. aglomerării; pl. aglomerări

AGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; aglomerație. ♦ (Concr.) grup compact. [< aglomera].

aglomerare f. grămădire, îmbulzeală.

aglomerá [At: I. IONESCU, M. 101 / Pzi: ~réz / E: fr agglomérer, lat agglomerare] 1-2 vtr A (se) strânge la un loc în număr mare Vz a (se) îngrămădi, a se înghesui. 3 vr (D. un loc) A deveni suprapopulat. 4 vt (D. unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 5 vt A încărca pe cineva cu prea multe treburi.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. Refl. (Despre oameni sau obiecte) A se strînge la un loc în număr mare, a se aduna grămadă, a se îngrămădi. Nu trebuie lăsate să se aglomereze hîrtiile urgente. ◊ (Despre locul în care se îngrămădesc oameni sau obiecte) A deveni suprapopulat. Magazinul s-a aglomerat.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. – Fr. agglomérer (lat. lit. agglomerare).

aglomerá (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 3 aglomereáză

aglomerá vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomeréz, 3 sg. și pl. aglomereáză

AGLOMERÁ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

AGLOMERÁ vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre orașe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare].

AGLOMERÁ vb. I. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra. ◊ (despre orașe) a se suprapopula. II. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material. (< fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

A SE AGLOMERÁ mă ~éz intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

arată toate definițiile

Intrare: aglomera
  • silabisire: -glo-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aglomera aglomerare aglomerat aglomerând singular plural
aglomerea aglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aglomerez (să) aglomerez aglomeram aglomerai aglomerasem
a II-a (tu) aglomerezi (să) aglomerezi aglomerai aglomerași aglomeraseși
a III-a (el, ea) aglomerea (să) aglomereze aglomera aglomeră aglomerase
plural I (noi) aglomerăm (să) aglomerăm aglomeram aglomerarăm aglomeraserăm, aglomerasem*
a II-a (voi) aglomerați (să) aglomerați aglomerați aglomerarăți aglomeraserăți, aglomeraseți*
a III-a (ei, ele) aglomerea (să) aglomereze aglomerau aglomera aglomeraseră
Intrare: aglomerare
aglomerare substantiv feminin
  • silabisire: -glo-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglomerare aglomerarea
plural aglomerări aglomerările
genitiv-dativ singular aglomerări aglomerării
plural aglomerări aglomerărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)