15 definiții pentru aglomera

aglomerá [At: I. IONESCU, M. 101 / Pzi: -réz / E: fr agglomérer, lat agglomerare] 1-2 vtr A (se) strânge la un loc în număr mare Vz a (se) îngrămădi, a se înghesui. 3 vr (D. un loc) A deveni suprapopulat. 4 vt (D. unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 5 vt A încărca pe cineva cu prea multe treburi.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. Refl. (Despre oameni sau obiecte) A se strînge la un loc în număr mare, a se aduna grămadă, a se îngrămădi. Nu trebuie lăsate să se aglomereze hîrtiile urgente. ◊ (Despre locul în care se îngrămădesc oameni sau obiecte) A deveni suprapopulat. Magazinul s-a aglomerat.

AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. – Fr. agglomérer (lat. lit. agglomerare).

aglomerá (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 3 aglomereáză

aglomerá vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomeréz, 3 sg. și pl. aglomereáză

AGLOMERÁ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

AGLOMERÁ vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre orașe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare].

AGLOMERÁ vb. I. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra. ◊ (despre orașe) a se suprapopula. II. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material. (< fr. /s'/agglomérer, lat. agglomerare)

A SE AGLOMERÁ mă ~éz intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

A AGLOMERÁ ~éz tranz. 1) A face să se aglomereze. 2) (materiale în formă de granule, fire etc.) A uni cu un liant încât să formeze un tot omogen. [Sil. a-glo-] /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

aglomerà v. a strânge la un loc, a grămădi (de persoane sau lucruri).

*aglomeréz v. tr. (lat. agglómero, -áre, d. glomus, ghem). Grămădesc. V. refl. Mă îmbulzesc: lumea s'a aglomerat la paradă


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGLOMERÁ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

Intrare: aglomera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aglomera aglomerare aglomerat aglomerând singular plural
aglomerea aglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aglomerez (să) aglomerez aglomeram aglomerai aglomerasem
a II-a (tu) aglomerezi (să) aglomerezi aglomerai aglomerași aglomeraseși
a III-a (el, ea) aglomerea (să) aglomereze aglomera aglomeră aglomerase
plural I (noi) aglomerăm (să) aglomerăm aglomeram aglomerarăm aglomeraserăm, aglomerasem*
a II-a (voi) aglomerați (să) aglomerați aglomerați aglomerarăți aglomeraserăți, aglomeraseți*
a III-a (ei, ele) aglomerea (să) aglomereze aglomerau aglomera aglomeraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)