10 definiții pentru agitatoric

AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch).

AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch).

AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -e, adj. Care are caracter de agitație, care servește sau se referă la agitație1. Avînd un mare rol agitatoric, cinematograful poate să joace un rol important în acțiunea de popularizare a regulilor agrotehnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/3.

AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație1. – Din agitator2 + suf. -ic.

agitatóric adj. m., pl. agitatórici; f. agitatórică, pl. agitatórice

agitatóric adj. m., pl. agitatórici; f. sg. agitatórică, pl. agitatórice

agitatóric, ~ă a [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 161, 13 / Pl: ~ici, -ice / E: agitator + -ic) 1 Care se referă la agitație (5).

AGITATÓRIC, -Ă adj. De agitație. [Cf. germ. agitatorisch].

AGITATÓRIC, -Ă adj. de agitație. (< germ. agitatorisch)

AGITATÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agitație; propriu agitației. Activitate ~că. /agitator + suf. ~ic

Intrare: agitatoric
agitatoric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agitatoric agitatoricul agitatorică agitatorica
plural agitatorici agitatoricii agitatorice agitatoricele
genitiv-dativ singular agitatoric agitatoricului agitatorice agitatoricei
plural agitatorici agitatoricilor agitatorice agitatoricelor
vocativ singular
plural