agéstru¹ sn vz agest

agéstru² sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr agestre] Con de dejecție.

AGÉSTRU² s. n. v. agest.

AGÉSTRU¹, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

AGÉSTRU S. f. v. agest.

agéstru¹ (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agéstre

agéstru² (îngrămădire de bușteni) v. agést

AGÉSTRU s. v. con de dejecție.

AGÉSTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].

AGÉSTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)

agést [At: HEM 500 / V: -ru, ajéstru, agiéstru / Pl: ~e și ~uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn Îngrămădire de bușteni, crengi, pietre etc. aduse de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buștean adus de ape. 4 sn Loc fără vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.

AGÉST, agesturi, s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [Var.: agestru (pl. agestre) s. n.] – Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.

AGÉST s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.

AGÉST S. n. (Regional; și în forma agestru) Aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu. După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. ◊ Loc la cotitura unui rîu unde se adună lemnele sau crengile cărate de ape. – Variantă: agéstru s. n.

AGÉST s. n. (Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formând un fel de stăvilar la cotitura unui râu; loc la cotitura unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.

agést/agéstru² (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., art. agéstul/agéstrul; pl. agésturi/agéstre

agést/agéstru s. n., pl. agésturi/agéstre

agést (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (< lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o formă analogică, așa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale); agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).

AGÉST n. Îngrămădire de bușteni, crengi, vreascuri, aduse de puhoaiele de apă. [Var. agestru] /<lat. aggestum