2 intrări

agestru

  • 1. Con de dejecție.
    surse: DEX '09 DN MDA2 DEX '98

etimologie:

agest

  • 1. Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape.
    surse: DEX '09 NODEX DLRLC DEX '98 regional un exemplu
    exemple
    • După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină aggestum „întăritură, fortificație”.
    surse: NODEX DLRM DEX '09

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGÉSTRU2 s. n. v. agest.

AGÉSTRU1, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

agéstru1 (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agéstre

agéstru2 (îngrămădire de bușteni) v. agést

agéstru2 sn [At: DEX2 / PI: -re / E: fr agestre] Con de dejecție.

AGÉSTRU s. v. con de dejecție.

AGÉSTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].

AGÉSTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)

AGÉST, agesturi, s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [Var.: agestru (pl. agestre) s. n.] – Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.

AGÉST s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.

AGÉST S. n. (Regional; și în forma agestru) Aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu. După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. ◊ Loc la cotitura unui rîu unde se adună lemnele sau crengile cărate de ape. – Variantă: agéstru s. n.

AGÉST s. n. (Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formând un fel de stăvilar la cotitura unui râu; loc la cotitura unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.

agést/agéstru2 (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., art. agéstul/agéstrul; pl. agésturi/agéstre

agést/agéstru s. n., pl. agésturi/agéstre

agést [At: HEM 500 / V: -ru, ajéstru, agiéstru / PI: -e și -uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn Îngrămădire de bușteni, crengi, pietre etc. aduse de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buștean adus de ape. 4 sn Loc fără vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.

agést (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (‹ lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o formă analogică, așa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale); agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).

AGÉST n. Îngrămădire de bușteni, crengi, vreascuri, aduse de puhoaiele de apă. [Var. agestru] /<lat. aggestum

Intrare: agestru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agestru agestrul
plural agestre agestrele
genitiv-dativ singular agestru agestrului
plural agestre agestrelor
vocativ singular
plural
Intrare: agest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agest agestul
plural agesturi agesturile
genitiv-dativ singular agest agestului
plural agesturi agesturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agestru agestrul
plural agestre agestrele
genitiv-dativ singular agestru agestrului
plural agestre agestrelor
vocativ singular
plural