2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agâmbare sf [At: DA ms / Pl: ~bări / E: agâmba] (Reg) Prindere a cuiva.

agâmba vt [At: ȘEZ. II, 229 / V: gâm~ / Pzi: agâmb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (Îim) A călca.

gîmb, a v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

agîmba vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agîmbá (-béz, -át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agâmbá, agâmb, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) strâmba (D. Pop, 1970; Memoria, 2001); a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- + lat. gambare (MDA).

agâmbá, agâmb, vb. tranz. – A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); a- + lat. gambare (MDA).

Intrare: agâmbare
agâmbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agâmbare
  • agâmbarea
plural
  • agâmbări
  • agâmbările
genitiv-dativ singular
  • agâmbări
  • agâmbării
plural
  • agâmbări
  • agâmbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agâmba
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agâmba
  • agâmbare
  • agâmbat
  • agâmbatu‑
  • agâmbând
  • agâmbându‑
singular plural
  • agâmbea
  • agâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agâmbez
(să)
  • agâmbez
  • agâmbam
  • agâmbai
  • agâmbasem
a II-a (tu)
  • agâmbezi
(să)
  • agâmbezi
  • agâmbai
  • agâmbași
  • agâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • agâmbea
(să)
  • agâmbeze
  • agâmba
  • agâmbă
  • agâmbase
plural I (noi)
  • agâmbăm
(să)
  • agâmbăm
  • agâmbam
  • agâmbarăm
  • agâmbaserăm
  • agâmbasem
a II-a (voi)
  • agâmbați
(să)
  • agâmbați
  • agâmbați
  • agâmbarăți
  • agâmbaserăți
  • agâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • agâmbea
(să)
  • agâmbeze
  • agâmbau
  • agâmba
  • agâmbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)