AFUMĂTOR, -OARE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumător s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.

afumător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 38/25 / Pl: ~i, ~oare / E: afuma + -(ă)tor] 1 sf Instalație specială pentru afumarea cărnii, a peștelui, a prunelor etc. Si: afumătorie (1). 2 sf Încăpere în care are loc procesul de afumare (1-2) Si: afumătorie (2). 3 sf Utilaj pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 4 sf (Înv) Vas în care se ard mirodenii. 5 a Care afumă. 6 sf (Lpl) Mirodenii cu care se afumă prin casă.

afumătorie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: afumător + -ie] 1-2 Afumătoare (1-2).

AFUMĂTOR I. adj. Care afumă. II. AFUMĂTOR (pl. -toare) sn. Aparat cu care se afumă stupii. III. AFUMĂTOARE sf. Cățuie, vas în care se pun substanțe mirositoare pentru afumat: două afumători de argint în formă de mere domnești (ALECS.). IV. AFUMĂTOARE sf. pl. Substanțe mirositoare cu care se afumă.

AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumător s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.

AFUMĂTOR s. n. v. afumătoare.

AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Înjghebare rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a peștelui sau a prunelor. V. afumătorie. 2. (Învechit) Vas în care se ard mirodenii pentru a afuma prin casă; cățuie. O căție sau afumătoare de argint în forma unei sfere cu capac conic. ODOBESCU, S. I 459.

AFUMĂTORIE, afumătorii, s. f. Instalație specială, prevăzută cu toate cele necesare pentru afumarea cărnurilor sau a peștelui. V. afumătoare.

AFUMĂTOARE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.

AFUMĂTORIE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din afumător (puțin întrebuințat) + suf. -ie.

AFUMĂTOARE ~ori f. 1) Instrument care produce fum fără flăcări servind la liniștirea albinelor când se lucrează la stup. 2) Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătorie. ~ de carne. /a afuma + suf. ~ătoare

AFUMĂTOR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor

AFUMĂTORIE ~i f. Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătoare. [G.-D. afumătoriei] / afumător + suf. ~ie

afumătoare f. 1. orice văscior cu substanțe mirositoare pentru afumat; 2. pl. chiar acele substanțe mirositoare.

afumător m. cel ce afumă.

afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).

afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători

afumător (rar) adj. m., pl. afumători; f. sg. și pl. afumătoare

afumătorie (rar) s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile (desp. -ri-i-)

afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători

afumător (rar) adj. m., pl. afumători; f. sg. și pl. afumătoare

afumătorie (rar) s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile

afumătoare s. f., g.-d. art. afumătorii; pl. afumători

afumător adj. m., pl. afumători; f. sg. și pl. afumătoare

afumătorie s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile

AFUMĂTOARE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)

AFUMĂTORIE s. v. afumătoare.

afumătoare s. v. CĂDELNIȚĂ.

AFUMĂTOARE s. 1. casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. (În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cîrnați.)

AFUMĂTORIE s. afumătoare. (~ pentru mezeluri.)

afumătoare, afumători, s.f. – Construcție de lemn utilizată la afumarea produselor de carne sau pentru uscarea fructelor; bujdei. – Din afuma (< lat. affumare) + suf. -ătoare (DLRM, DEX).