10 definiții pentru afumătorie

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială, prevăzută cu toate cele necesare pentru afumarea cărnurilor sau a peștelui. V. afumătoare.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din afumător (puțin întrebuințat) + suf. -ie.

afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile

afumătoríe s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile

afumătoríe s/ [At: DA ms / PI: -ii / E: afumător + -ie] 1-2 Afumătoare (1-2).

AFUMĂTORÍE s. v. afumătoare.

AFUMĂTORÍE ~i f. Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătoare. [G.-D. afumătoriei] / afumător + suf. ~ie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFUMĂTORÍE s. afumătoare. (~ pentru mezeluri.)

Intrare: afumătorie
afumătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afumătorie afumătoria
plural afumătorii afumătoriile
genitiv-dativ singular afumătorii afumătoriei
plural afumătorii afumătoriilor
vocativ singular
plural