2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afumător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 38/25 / Pl: ~i, ~oare / E: afuma + -(ă)tor] 1 sf Instalație specială pentru afumarea cărnii, a peștelui, a prunelor etc. Si: afumătorie (1). 2 sf Încăpere în care are loc procesul de afumare (1-2) Si: afumătorie (2). 3 sf Utilaj pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 4 sf (Înv) Vas în care se ard mirodenii. 5 a Care afumă. 6 sf (Lpl) Mirodenii cu care se afumă prin casă.

AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.

AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.

AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor

afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Înjghebare rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a peștelui sau a prunelor. V. afumătorie. 2. (Învechit) Vas în care se ard mirodenii pentru a afuma prin casă; cățuie. O căție sau afumătoare de argint în forma unei sfere cu capac conic. ODOBESCU, S. I 459.

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.

AFUMĂTOÁRE ~óri f. 1) Instrument care produce fum fără flăcări servind la liniștirea albinelor când se lucrează la stup. 2) Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătorie. ~ de carne. /a afuma + suf. ~ătoare

afumătoare f. 1. orice văscior cu substanțe mirositoare pentru afumat; 2. pl. chiar acele substanțe mirositoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre

afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre

afumătoáre s. f., g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóri

afumătoáre s. f., g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)

afumătoare s. v. CĂDELNIȚĂ.

AFUMĂTOARE s. 1. casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. (În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cîrnați.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

afumătoáre, afumători, s.f. – Construcție de lemn utilizată la afumarea produselor de carne sau pentru uscarea fructelor; bujdei. – Din afuma (< lat. affumare) + suf. -ătoare (DLRM, DEX).

Intrare: afumător
afumător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumător
  • afumătorul
  • afumătoru‑
  • afumătoare
  • afumătoarea
plural
  • afumători
  • afumătorii
  • afumătoare
  • afumătoarele
genitiv-dativ singular
  • afumător
  • afumătorului
  • afumătoare
  • afumătoarei
plural
  • afumători
  • afumătorilor
  • afumătoare
  • afumătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: afumătoare
afumătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumătoare
  • afumătoarea
plural
  • afumători
  • afumătorile
genitiv-dativ singular
  • afumători
  • afumătorii
plural
  • afumători
  • afumătorilor
vocativ singular
plural
afumător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumător
  • afumătorul
  • afumătoru‑
plural
  • afumătoare
  • afumătoarele
genitiv-dativ singular
  • afumător
  • afumătorului
plural
  • afumătoare
  • afumătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afumător

  • 1. rar Care afumă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Afuma + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98

afumătoare afumător

  • 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup.
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. învechit Vas în care se ard mirodenii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cățuie un exemplu
    exemple
    • O căție sau afumătoare de argint în forma unei sfere cu capac conic. ODOBESCU, S. I 459.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Afuma + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98