2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afretare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: afreta] Închiriere a unei nave pentru transportul de mărfuri Si: navlosire.

AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.

AFRETÁRE s. f. Acțiunea de a afreta.

AFRETÁRE s.f. Acțiunea de a afreta. [< afreta].

afreta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr affréter] A închiria o navă pentru transportul de mărfuri Si: a navlosi.

AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter.

AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri de la un port la altul. – Fr. affréter.

AFRETÁ vb. I. tr. A închiria o navă; a navlosi. [< fr. affréter].

AFRETÁ vb. tr. a închiria o navă pentru transport de mărfuri; a navlosi. (< fr. affréter)

A AFRETÁ ~éz tranz. (nave maritime sau fluviale) A închiria în vederea transportului de mărfuri. [Sil. -fre-ta] /<fr. affréter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afretáre s. f., g.-d. art. afretării

afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză

afretá vb. (sil. -fre-), ind. prez. 1 sg. afretéz, 3 sg. și pl. afreteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFRETÁRE s. (MAR.) navlosire.

AFRETÁ vb. (MAR.) a navlosi. (~ o navă comercială.)

AFRETA vb. (MAR.) a navlosi. (~ o navă comercială.)

Intrare: afretare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afretare
  • afretarea
plural
  • afretări
  • afretările
genitiv-dativ singular
  • afretări
  • afretării
plural
  • afretări
  • afretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afreta
  • silabație: a-fre-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afreta
  • afretare
  • afretat
  • afretatu‑
  • afretând
  • afretându‑
singular plural
  • afretea
  • afretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afretez
(să)
  • afretez
  • afretam
  • afretai
  • afretasem
a II-a (tu)
  • afretezi
(să)
  • afretezi
  • afretai
  • afretași
  • afretaseși
a III-a (el, ea)
  • afretea
(să)
  • afreteze
  • afreta
  • afretă
  • afretase
plural I (noi)
  • afretăm
(să)
  • afretăm
  • afretam
  • afretarăm
  • afretaserăm
  • afretasem
a II-a (voi)
  • afretați
(să)
  • afretați
  • afretați
  • afretarăți
  • afretaserăți
  • afretaseți
a III-a (ei, ele)
  • afretea
(să)
  • afreteze
  • afretau
  • afreta
  • afretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afretare

  • 1. Acțiunea de a afreta.
    surse: DEX '09 DN sinonime: navlosire

etimologie:

  • vezi afreta
    surse: DEX '09 DN

afreta

  • 1. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri.
    surse: DEX '09 DN sinonime: navlosi

etimologie: