2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui.V. aflui.

afluí vi [At: DN3 / P: a-flu-i / Pzi: ~iese / E: fr affluer, lat affluere] 1 (Rar; d. sânge) A se concentra într-o zonă a corpului. 2 (Fig) A se îmbulzi.

AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere.

AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].

AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)

A AFLUÍ pers. 3 afluiéște intranz. A se deplasa (în număr mare); a curge spre un anumit loc. /<lat. affluere, fr. affluer

*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri

afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă

afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AFLUÍRE (după fr.) s. f. (MILIT.) Acțiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forțe cu diferite destinații sau apropierii trupelor de raionul principal al acțiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion.

Intrare: afluire
  • silabație: a-flu-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afluire
  • afluirea
plural
  • afluiri
  • afluirile
genitiv-dativ singular
  • afluiri
  • afluirii
plural
  • afluiri
  • afluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aflui
  • silabație: a-flu-i
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aflui
  • afluire
  • afluit
  • afluitu‑
  • afluind
  • afluindu‑
singular plural
  • afluiește
  • afluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afluiesc
(să)
  • afluiesc
  • afluiam
  • afluii
  • afluisem
a II-a (tu)
  • afluiești
(să)
  • afluiești
  • afluiai
  • afluiși
  • afluiseși
a III-a (el, ea)
  • afluiește
(să)
  • afluiască
  • afluia
  • aflui
  • afluise
plural I (noi)
  • afluim
(să)
  • afluim
  • afluiam
  • afluirăm
  • afluiserăm
  • afluisem
a II-a (voi)
  • afluiți
(să)
  • afluiți
  • afluiați
  • afluirăți
  • afluiserăți
  • afluiseți
a III-a (ei, ele)
  • afluiesc
(să)
  • afluiască
  • afluiau
  • aflui
  • afluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afluire

  • 1. Faptul de a aflui.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi aflui
    surse: DEX '09

aflui

  • 1. unipersonal (Despre lichide) A curge într-o direcție unică.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului.
      surse: DEX '09 DN
  • 2. A se deplasa în aceeași direcție.
    surse: DEX '09
    • diferențiere A se deplasa convergent către un punct.
      surse: MDN '00
    • 2.1. A se îmbulzi.
      surse: DEX '09 DN sinonime: îmbulzi

etimologie: