2 intrări

11 definiții

AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui.V. aflui.

afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri

afluí vi [At: DN3 / P: a-flu-i / Pzi: -iese / E: fr affluer, lat affluere] 1 (Rar; d. sânge) A se concentra într-o zonă a corpului. 2 (Fig) A se îmbulzi.

AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere.

afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă

afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște

AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].

AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)

A AFLUÍ pers. 3 afluiéște intranz. A se deplasa (în număr mare); a curge spre un anumit loc. /<lat. affluere, fr. affluer

*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFLUÍRE (după fr.) s. f. (MILIT.) Acțiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forțe cu diferite destinații sau apropierii trupelor de raionul principal al acțiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion.

Intrare: aflui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aflui afluire afluit afluind singular plural
afluiește afluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afluiesc (să) afluiesc afluiam afluii afluisem
a II-a (tu) afluiești (să) afluiești afluiai afluiși afluiseși
a III-a (el, ea) afluiește (să) afluiască afluia aflui afluise
plural I (noi) afluim (să) afluim afluiam afluirăm afluiserăm, afluisem*
a II-a (voi) afluiți (să) afluiți afluiați afluirăți afluiserăți, afluiseți*
a III-a (ei, ele) afluiesc (să) afluiască afluiau aflui afluiseră
Intrare: afluire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afluire afluirea
plural afluiri afluirile
genitiv-dativ singular afluiri afluirii
plural afluiri afluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)