8 definiții pentru aflui

AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere.

afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă

afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște

afluí vi [At: DN3 / P: a-flu-i / Pzi: -iese / E: fr affluer, lat affluere] 1 (Rar; d. sânge) A se concentra într-o zonă a corpului. 2 (Fig) A se îmbulzi.

AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].

AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)

A AFLUÍ pers. 3 afluiéște intranz. A se deplasa (în număr mare); a curge spre un anumit loc. /<lat. affluere, fr. affluer

*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ.

Intrare: aflui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aflui afluire afluit afluind singular plural
afluiește afluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afluiesc (să) afluiesc afluiam afluii afluisem
a II-a (tu) afluiești (să) afluiești afluiai afluiși afluiseși
a III-a (el, ea) afluiește (să) afluiască afluia aflui afluise
plural I (noi) afluim (să) afluim afluiam afluirăm afluiserăm, afluisem*
a II-a (voi) afluiți (să) afluiți afluiați afluirăți afluiserăți, afluiseți*
a III-a (ei, ele) afluiesc (să) afluiască afluiau aflui afluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)