9 definiții pentru afloriment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aflorimént sf [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr affleurement] 1 (Glg) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. 2 Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii sau a descompunerii artificiale Vz deschidere geologică.

AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement.

AFLORIMÉNT s.f. (Geol.) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. ♦ Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii. [Pl. -te. / după fr. affleurement].

AFLORIMÉNT s. n. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafață, datorită eroziunii. (< fr. affleurement)

AFLORIMÉNT ~e n. Loc unde apar la suprafața Pământului unele roci mai vechi datorită eroziunii. /<fr. affleurement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte

aflorimént s. n. (sil. -flo-), pl. afloriménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFLORIMÉNT s. (GEOL.) deschidere geologică.

AFLORIMENT s. (GEOL.) deschidere geologică.

Intrare: afloriment
afloriment substantiv neutru
  • silabație: a-flo-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afloriment
  • aflorimentul
  • aflorimentu‑
plural
  • aflorimente
  • aflorimentele
genitiv-dativ singular
  • afloriment
  • aflorimentului
plural
  • aflorimente
  • aflorimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afloriment

  • 1. geologie Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului.
    surse: DN
    • 1.1. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: