8 definiții pentru aflicțiune

AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.

AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.

aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni

aflicțiúne s. f. (sil. -flic-ți-u-), g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni

aflicțiúne sf [At: DEX2 / P: -ți-u- / Pl: ~ni / E: fr affliction) 1 Durere mare. 2 Pedeapsă directă.

AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].

AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio)

*aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!].

Intrare: aflicțiune
aflicțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aflicțiune aflicțiunea
plural aflicțiuni aflicțiunile
genitiv-dativ singular aflicțiuni aflicțiunii
plural aflicțiuni aflicțiunilor
vocativ singular
plural