2 intrări

11 definiții

afiníș sn [At: HEM 435 / PI: ~uri și (înv) -e / E: afin1 + -iș] Loc pe care cresc tufele de afini1 Si: afinet.

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit de afini. [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374.

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.

afiníș s. n., pl. afiníșuri

afiníș s. n., pl. afiníșuri

AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)

AFINÍȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș

Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)

Intrare: afiniș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afiniș afinișul
plural afinișuri afinișurile
genitiv-dativ singular afiniș afinișului
plural afinișuri afinișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Afiniș
Afiniș
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.