10 definiții pentru afinaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afinaj sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 171 / Pl: ~e / V: ~agiu sn / E: fr affinage] 1-5 Afinare (1-5).

AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage.

AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage.

AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare, subțiere.

AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Fr. affinage.

AFINÁJ s.n. Afinare. [Cf. fr. affinage].

AFINÁJ s. n. afinare. (< fr. affinage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afináj s. n., pl. afináje

afináj s. n., pl. afináje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFINAJ s. (IND., TEHN.) afinare. (~ unui aliaj.)

Intrare: afinaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afinaj
  • afinajul
  • afinaju‑
plural
  • afinaje
  • afinajele
genitiv-dativ singular
  • afinaj
  • afinajului
plural
  • afinaje
  • afinajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afinaj

etimologie: