8 definiții pentru aferentație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aferentație sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr afférentation] Transmitere a excitațiilor de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali.

AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. – Din fr. afférentation.

AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din fr. afférentation.

AFERENTÁȚIE s.f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. [< fr. afférentation].

AFERENTÁȚIE s. f. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali. (< fr. afférentation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aferentáție (-ți-e) s. f., art. aferentáția (-ți-a), g.-d. aferentáții, art. aferentáției

aferentáție s. f. (sil. -ți-e), art. aferentáția (sil. -ți-a), g.-d. aferentáții, art. aferentáției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFERENTAȚIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.

Intrare: aferentație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aferentație
  • aferentația
plural
genitiv-dativ singular
  • aferentații
  • aferentației
plural
vocativ singular
plural

aferentație

  • 1. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: