2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afânat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puțin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afâna.

afânát,-ă adj. (despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact. Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pământul afânat al miriștii (CA. PETR.). • -ți, -te./v. afâna.

afânat a. și adv. rar, rărit: lulea umplută afânat cu tutun.

afâna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.

AFÎNÁT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu îndesat) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].

afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat.

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză

afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFÂNÁT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.

AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

arată toate definițiile

Intrare: afânat
afânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afânat
  • afânatul
  • afânatu‑
  • afâna
  • afânata
plural
  • afânați
  • afânații
  • afânate
  • afânatele
genitiv-dativ singular
  • afânat
  • afânatului
  • afânate
  • afânatei
plural
  • afânați
  • afânaților
  • afânate
  • afânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: afâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afâna
  • afânare
  • afânat
  • afânatu‑
  • afânând
  • afânându‑
singular plural
  • afânea
  • afânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afânez
(să)
  • afânez
  • afânam
  • afânai
  • afânasem
a II-a (tu)
  • afânezi
(să)
  • afânezi
  • afânai
  • afânași
  • afânaseși
a III-a (el, ea)
  • afânea
(să)
  • afâneze
  • afâna
  • afână
  • afânase
plural I (noi)
  • afânăm
(să)
  • afânăm
  • afânam
  • afânarăm
  • afânaserăm
  • afânasem
a II-a (voi)
  • afânați
(să)
  • afânați
  • afânați
  • afânarăți
  • afânaserăți
  • afânaseți
a III-a (ei, ele)
  • afânea
(să)
  • afâneze
  • afânau
  • afâna
  • afânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afânat

  • 1. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rărit (adj.) înfoiat 4 exemple
    exemple
    • Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afînate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304.
      surse: DLRLC
    • Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afînată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379.
      surse: DLRLC
    • Un car cu lemne este afînat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.
      surse: DLRLC
    • Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pământul afânat al miriștii. CA. PETR.
      surse: DEXI

etimologie:

  • vezi afâna
    surse: DEX '98 DEX '09

afâna

  • 1. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înfoia antonime: bate bătători un exemplu
    exemple
    • Grădinarul afânează pământul.
      surse: DLRLC

etimologie: