2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

afânát, -ă a [At: DA / PI: -ați, -e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puțin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afâna.

afânát,-ă adj. (despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact. Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pământul afânat al miriștii (CA. PETR.). • -ți, -te./v. afâna.

AFÂNÁT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.

afânat a. și adv. rar, rărit: lulea umplută afânat cu tutun.

afâná vt [At: DA / Pzi: -néz / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.

AFÎNÁT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu î n d e s a t) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză

afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză

AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

A afâna ≠ a bătători, a bate

afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnārev. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.

A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].

Intrare: afâna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afâna afânare afânat afânând singular plural
afânea afânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afânez (să) afânez afânam afânai afânasem
a II-a (tu) afânezi (să) afânezi afânai afânași afânaseși
a III-a (el, ea) afânea (să) afâneze afâna afână afânase
plural I (noi) afânăm (să) afânăm afânam afânarăm afânaserăm, afânasem*
a II-a (voi) afânați (să) afânați afânați afânarăți afânaserăți, afânaseți*
a III-a (ei, ele) afânea (să) afâneze afânau afâna afânaseră
Intrare: afânat
afânat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afânat afânatul afâna afânata
plural afânați afânații afânate afânatele
genitiv-dativ singular afânat afânatului afânate afânatei
plural afânați afânaților afânate afânatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)