15 definiții pentru afâna

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză

afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză

afâná vt [At: DA / Pzi: -néz / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.

AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

A afâna ≠ a bătători, a bate

A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].

AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.

afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnārev. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFÎNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pămîntul se ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

afâna, afânez v. t. a bate, a lovi

Intrare: afâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afâna afânare afânat afânând singular plural
afânea afânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afânez (să) afânez afânam afânai afânasem
a II-a (tu) afânezi (să) afânezi afânai afânași afânaseși
a III-a (el, ea) afânea (să) afâneze afâna afână afânase
plural I (noi) afânăm (să) afânăm afânam afânarăm afânaserăm, afânasem*
a II-a (voi) afânați (să) afânați afânați afânarăți afânaserăți, afânaseți*
a III-a (ei, ele) afânea (să) afâneze afânau afâna afânaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)