2 intrări

10 definiții

AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique.

AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].

AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. /<fr. aérotechnique

aerotéhnic, -ă [At: DEX2 / PI: -ici, -ice (3, 4) / E: fr aérotéchnique] 1-2 sf Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. 3 sf Tehnică a condiționării aerului. 4-6 a Referitor la aerotehnică (1-3).

AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].

AEROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s.f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor. (< fr. aérotechnique)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AEROTEHNICĂ1 disciplină care studiază parametrii tehnico-economici ce stau la baza construirii aeronavelor, a aeroporturilor și a amenajării acestora.

Intrare: aerotehnică
aerotehnică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerotehnică aerotehnica
plural
genitiv-dativ singular aerotehnici aerotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aerotehnic
aerotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerotehnic aerotehnicul aerotehnică aerotehnica
plural aerotehnici aerotehnicii aerotehnice aerotehnicele
genitiv-dativ singular aerotehnic aerotehnicului aerotehnice aerotehnicei
plural aerotehnici aerotehnicilor aerotehnice aerotehnicelor
vocativ singular
plural