AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique.

aerostatic, ~ă [At: LTR² / Pl: ~ici, -ice / E: fr aérostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ (1) și, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparține aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).

*AEROSTATIC adj. 🌊 Privitor la aerostațiune, la aerostate: parc ~ [fr.].

*AEROSTATICĂ sf. 1 📻 Partea mecanicei care se ocupă de echilibrul aerului ¶ 2 spec. 🌊 Teoria construirii baloanelor [fr.].

AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.

AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -e, adj. Privitor la aerostat sau la aerostatică. Tehnică aerostatică.

AEROSTATICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al maselor de aer atmosferic) și cu studiul echilibrului corpurilor solide în aer. 2. Tehnica construirii baloanelor.

AEROSTATIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.

AEROSTATICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique.

AEROSTATIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique].

AEROSTATICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique].

AEROSTATIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique)

AEROSTATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique

AEROSTATICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazos, precum și a mișcării corpurilor în diferite medii gazoase. 2) Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /<fr. aérostatique

aerostatică f. partea fizicei care studiază legile de echilibru ale aerului.

*aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.

aerostatic (desp. -ros-ta-/-ro-sta-) adj. m., pl. aerostatici; f. aerostatică, pl. aerostatice

aerostatică (desp. -ros-ta-/-ro-sta-) s. f., g.-d. aerostatici, art. aerostaticii

aerostatic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostatici; f. aerostatică, pl. aerostatice

aerostatică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostatici, art. aerostaticii

aerostatic adj. (sil. mf. -sta-) → static

aerostatică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. aerostaticii

AEROSTATICĂ ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor precum și construirea și dirijarea aerostatelor.

AEROSTATICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

AEROSTATICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.