9 definiții pentru aerator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aerator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: fr aérateur] 1 Dispozitiv folosit pentru aerare. 2 Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare Si: afânător.

AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur.

AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur.

AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. – După fr. aérateur.

AERATÓR s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație. ♦ Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea[1] amestecului de formare. [< fr. aérateur]. corectată

  1. În original, incorect tipărit: afinarea — LauraGellner

AERATÓR s. n. 1. aparat pentru aerație. 2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare. (< fr. aérateur)

aeratór s. n. Dispozitiv folosit pentru aerație ◊ „Un aerator central absoarbe aerul încălzit din seră și îl dirijează spre un răcitor care reține căldura excedentară.” R.l. 6 IV 81 p. 6 (din fr. aérateur; PR 1866; DN3)

AERATÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru aerație; afânător. /<fr. aérateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aeratór s. n., pl. aeratoáre

aeratór s. n., pl. aeratoáre

Intrare: aerator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerator
  • aeratorul
  • aeratoru‑
plural
  • aeratoare
  • aeratoarele
genitiv-dativ singular
  • aerator
  • aeratorului
plural
  • aeratoare
  • aeratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aerator

  • 1. Dispozitiv folosit pentru aerație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: afânător
    • 1.1. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
      surse: DN

etimologie: